Să nu răspunzi când te strigă ielele, altfel vei rămâne strâmb.
Să nu umbli la 12 noaptea singur pe drum, iar cu atât mai puțin să treci pe lângă un cimitir.
Să duci la biserică pruncul care plânge mult, pentru că își cere botezul.
Să nu-ți tai unghiile în zilele de luni și să nu te speli pe cap în cele de joi, căci vei căpăta vrăjmași și se vor abate asupra ta rele.
De unde se trag aceste născociri învestite odinioară, printre români, cu putere de reguli? Ce practici prevestitoare și ce prejudecăți aveau ai noștri în zorii epocii moderne?
Cum gândea – și după ce reguli se ghida – o lume în care cunoașterea (ca mijloc de combatere a ignoranței) era net surclasată în mințile românilor de superstiție, de credința că tot ce se întâmplă în natură și în societate este o manifestare a unor forțe nevăzute, supranaturale?
Ne-am propus, la Pixul cu mină , să răspundem – din curiozitate față de trecut, dar și pentru că trăim iar vremuri în care oamenii se ghidează după confabulații, bazându-și comportamentele sociale pe idei și credințe primitive.
Ne-am dus două secole în urmă după superstițiile românilor. La acea vreme, aceste credințe mistice nu erau simple îndemnuri, ci coordonate fundamentale după care oamenii își duceau viața. Unele dintre aceste superstiții au supraviețuit până azi, și chiar dacă sfidează orice explicație rațională, încă reprezintă regula în unele comunități.
În căutarea superstițiilor de altădată ne-am oprit la două lecturi importante: Superstițiile poporului român, de George Ioneanu, volum din 1888, și Calendarul Femeelor Superstițioase, de Constantin D. Gheorghiu, carte publicată în 1893.
Am extras pasaje din aceste lucrări, păstrând ortografia originală (pe alocuri fermecătoare).
Iată (în) ce credeau românii acum două sute de ani.
Preambul: frica de necunoscut și lipsa de școală
Romînul din firea lui e forte muncitoriu, prea bigot în chestiuni de materie religiosă și extrem de susceptibil întru a-și asimila credințe noui pe acest terîm.
Religiunea poporului e cea Creștin Ortodoxă amestecată alocurea cu diverse credulități mitice străine, resultat sigur atât al fricei de un necunoscut, precum și al lipsei de instrucțiune.
Femeele înse, și cu osebire acele orfane de oarecare educațiune cărturară, posed o credință cu mult mai tenace, mai îndărăptnică și mai nețermuită în acest domeniu al necunoscutului, de cât bărbații. Ele au un feliu de calendariu.
Credințe și obiceiuri la femeile însărcinate
Femeia însărcinată să nu mănânce două poame, crescute în pom lipite una de alta; căci va face două copii gemenă.
Femeia care se scie că este însărcinată și nu spune când este întrebată, va nasce copilul mut.
Femeia însărcinată care va culege în poală surcele eșite din rîndea, va face copilul cu părul creț.
Credințe și obiceiuri la nascere
Când un copil se nasce, apar ursitorile la fereastră, de aceea se țin ușile și ferestrele deschise și cea mai mare liniște în timpul facerii.
Cămașa cu care o femeie a născut se leapădă, ca să nu capete copilul boala lumească.
O femeie lăuză să nu se ducă la vre-un puș sau fântână să ia apă; căci va seca acel puș sau fântână.
Copiii, cari nu sunt botezați și plâng mult, prin acel plâns cer botez.
Copilul mic să nu se pupe la șezut, căci când se va face mare va întoarce dosul la cel ce l-a pupat.
Un copil nu se scoate din casă 40 de zile de la nascerea lui, ca să nu se lipească de el muma pădurii.
Credințe și obiceiuri la botez
Când copilul se scaldă pentru prima oră de la botez, în acea scăldătoare se pune o bucată de pâine și una de slănină de porc, ca să crească ca pâinea în cuptor și se îngrașe ca un purcel.
Dupe ce un copil este botezat, adus acasă de la biserică, se pune pe o baligă de vacă din obor, apoi se duce măsa și-l ia de acolo. Acesta se face ca să aibă copilul parte de vite.
Credințe și obiceiuri la nuntă
Mireasa venită acasă de la cununie, învelesce îndată focul pe vatră, să astupe gura bărbatului și a soacrei, ca să nu-i dică (n.r. – zică) vre-o dată ceva.
Când mirii stau în biserică la cununie, mireasa pe ne băgate de seamă pune un picior pe al ginerului, ca ia să fie mai mare și mai cu autoritate în casă.
După ce mirii se cunun, acasă nuna dă miresei unt proaspăt, cu care face câte o cruce în cele patru părți atât în afară cât și înăuntru casei, ca să mergă treba bine în aceea casă nouă.
Credințe și obiceiuri la înmormântare
Când o persoană trage să moră, se las ferestrele și ușa casei deschise, să aibă pe unde eși sufletul.
Un mort este păzit ca să nu trecă peste el vre-o pisică, căci se face strigoi și mor toți ai casei.
Dacă cadavrul vre-unui mort până la înmormântare capătă miros greu, se crede că în viața lui a făcut multe păcate.
Omul dacă more, sufletul lui umblă timp de șese septămâni pe unde a umblat cu trupul, apoi vine la mormânt, și-adună tot ce i s-a dat până atunci de pomană, se sue pe cruce, apoi se înalță la cer. Dacă n-are cruce, șede pe mormânt până i-se pune cruce, apoi se înalță.
Spre Anul nou
Pentru a se cunoaște cum are să-i mergă omului peste an, se ieau atâtea pahare pe câte suflete locuiesc în casă, și pune în ele apă ne începută, de-opotrivă de multă, pe care o menește după pofta inimii; aceste pahare astfel umplute le aședă apoi pe o măsuță sub icoane, ca să stee până a doua-di (n.r. – a doua zi), când apoi mesoră apa din fie-care pahar; și în care se găsește apa în sporiu, aceluia i se prevestește noroc și an bun; iar dacă va găsi apa impuținată, atunci prevestire rea se arată.
Sf. Vasile
Acestă di (n.r. – zi) este de mare primejdie: Femeele însărcinate îl serbează pentru ca nu care cum-va ferescă D-deu să facă copii schimonosiți, hîdi, șoldiți; chiar femeele cari nu fac copii, și acele pe care D-deu le-a iertat de-a mai face, tot trebuie să prăsnuiască acestă di, pentru nepoți, frați, surori, nurori.
Chiar și când omul e singur singurel pe lume încă să serbătorescă pe sf. Vasile pentru vite; căci ducă-se pe pustii, vițelu se pote naște cu mai multe picioare, paserea cu un ochiu ori doue capete.
In diua de Paști
Inainte de-a mînca din bucate e bine ca mai înteiu să mînînce oue albe, căci cel ce va mînca înteiu oue roșii va face bube; și cine va mînca oue roșii să le mînînce nesărate, căci altfel i se vor inroși mânele; și mai înainte de-a începe a mînca cel înteiu ou roș, e bine să se frece cu el pe obraz, pentru ca să fie rumeni peste tot anul, apoi le ciocnesc.
In diua de Paști cine va pune mîna pe sare, totă vara i se va înăduși mînele (va asuda).
Fetele și femeele strîng oue roșii de pichere, cu cari au ciocnit la paște, pentru descântece de mușcătură de șarpe și de facere de dragoste.
24 iunie, Dragaica
In diua de Dragaică să nu se scalde nimeni, căci e reu de înecat; cine va trece înse apa înot de trei ori fără să se odihnescă, nu se va mai îneca tot anul.
In cursul săpteminei
Lunea – nu e bine să-și tae cineva unghiile căci își va căpeta vrăjmași și-l vor urî prietenii.
Marția – nu e bine de plecat la drumuri mari, nici a începe vre-un lucru de căpitenie, căci îi va merge merge reu.
Miercurea – cel care va face nuntă în acestă zi va remînea veduvoiu.
Joia – nu trebuie să se spele pe cap; e rău de năpaste.
Vinerea – nu e bine să cosă, să se spele cămeși, să se lucreze, pentru că sfînta Vineri se superă foc pe acel care-o nesocotește.
Sâmbătă – coc pâne, melaiu, prepară cărnurile pentru ospețe.
Duminica – este di de repos, de petrecere.
