Țara noastră AUR are

Prezența AUR e o încununare a absenței școlii.

0

Intrarea neașteptată (și, pentru unii, inexplicabilă) în legislativul țării a Alianței pentru Unirea Românilor (AUR) a deschis cutia Pandorei în materie de etichetări ideologice infamante.

Membrii și simpatizanții AUR au fost descriși, pe rând, ca fasciști sau ca urmași ai Partidului Comunist. Clasificările au zburat în stânga și în dreapta, mizând mai mult pe efectul stilistic decât pe concretețea faptelor.

E totuși un semn al vremurilor: într-o țară cu o cultură precară în materie de istorie recentă, nu doar alegătorii, ci și analiștii bâjbăie în căutarea sensurilor și a semnificațiilor.

Socotelile noastre publice nu sunt deloc încheiate – abia dacă sunt pornite! – în materie de cunoaștere, asumare și combatere a urmelor și urmărilor lăsate în societate de totalitarismele care ne-au traversat în ultimul secol.

România e o țară trecută din 1938 încoace prin trei regimuri de dictatură, o țară în care au făurit politici și viziune publică atât fascismul, cât și comunismul, o țară care n-a fost în stare în mai bine de trei decenii de democrație să așeze un sistem de educație capabil să creeze anticorpi la boala nemuritoare a atracției față de extremism.

Intrarea AUR în Parlamentul României e expresia acestui eșec, după cum interpretarea semnificației acestei evoluții electorale s-a dovedit în zilele din urmă expresia unui eșec similar.

Avem pretenția să vorbim, în societatea românească, despre cum se declină fascismul sau comunismul în ideologia AUR, deși noi n-am reușit, în cadrul aceleiași organizări sociale, să fondăm o cultură școlară solidă despre ce înseamnă fascism și comunism (ori care au fost urmările lor concrete în România).

Prezența AUR e, simultan, o încununare a absenței școlii – iar asta se vede atât în opțiunea electorală exprimată de o parte din români, cât și în komentariatul care a încercat să găsească originile ideologice ale acestei opțiuni.

Alianța pentru Unirea Românilor Indiferent dacă sunt Fasciști sau Comuniști

În general, ideologiile se caracterizează printr-un soi de puritate a soluțiilor și metodelor. Fascismul promitea curățenie de rasă. Comunismul momea folosind curățenia de clasă. Soluțiile lor erau simple, metodele – brutale, iar direcția – unică. Nu existau șovăieli, nici abateri de la drum.

Deocamdată, partidul AUR este departe de orice fel de puritate a soluțiilor și metodelor. Confuzia și amestecul de idei sunt flagrante în ceea ce AUR numește ideologia / programul său.

Alianța pentru Unirea Românilor poate fi, mai degrabă, Alianța pentru Unirea Românilor Indiferent dacă sunt Fasciști sau Comuniști.

Această stare de confuzie doctrinară s-a văzut cel mai bine în discursurile recente ale liderilor AUR, George Simion și Claudiu Târziu, dar și în cel al lui Călin Georgescu, propunerea AUR pentru funcția de premier.

În contextul unei educații precare și a unor partide de centru care ajung la tot mai puțini oameni (aproape 70% dintre români au lipsit de la urne la alegerile parlamentare!), eclectismul AUR a fost primit cu brațele deschise de cei mai exasperați dintre alegători. 

Doctrina AUR combină discursul anti-mască cu teorii despre inventarea COVID-19 în laborator, totul pe un fundal cu motive folclorice, imaginând hora de voievozi, unirea României cu Moldova, respingerea străinului și discursul inflamat despre țărișoară. Așa ceva e naționalism comunist în stare pură.

Dar AUR nu se putea mulțumi cu atât. Așa că rețeta lor politică a primit ingrediente fasciste clasice: un discurs tare despre ordine, morală și credință, care să rezolve dilemele, indecizia și slăbiciunile dintr-o democrație. Evident, din peisaj nu puteau lipsi negarea parțială a Holocaustului și ridicarea la rang de eroi a unor figuri istorice precum Zelea Codreanu și Ion Antonescu.

Anti-mască, anti-străini, anti-vaccin, anti-democrație. E greu în acest context să pui etichete singulare.

Într-un interviu acordat recent, co-președintele AUR Claudiu Târziu spunea că România a ajuns unde a ajuns “nu pentru că au condus legionarii, ci niște băieți care se dau foarte democrați”. Deși seducătoare pentru mințile trecute doar prin istoria așa cum e predată în școlile românești, teoria este falsă. 

România de astăzi e moștenirea amestecată lăsată de trei regimuri totalitare – dictatura carlistă, fascismul și comunismul. Urmările lor sunt de găsit pretutindeni în societatea de astăzi (fiind ilustrate inclusiv de absențe, precum – de pildă – dispariția aproape totală a minorităților evreiești și germane).

Călin Georgescu, propunerea AUR pentru funcția de premier, are o abordare a naționalismului care trimite mai degrabă către comunism decât fascism. 

Neamul românesc, niciodată, nu a trăit prin sclavi, ci a trăit prin Ștefan cel Mare, prin Mihai Viteazul, prin Horia, prin Avram Iancu, prin Cuza, prin Kogălniceanu, prin Corneliu Zelea Codreanu, prin Mareșalul Ion Antonescu și mulți, mulți alți eroi, prin ei a trăit istoria națională, prin ei vorbește și a vorbit istoria națională și nu prin lachei de serviciu ai puterilor globaliste care astăzi conduc România vremelnic.

Nicolae Ceaușescu credea că este urmașul acestor eroi ai patriei, că este întruparea virtuților înaintașilor. E celebru tabloul în care Ceaușescu apărea într-o galerie de mari conducători ai neamului – Burebista, Decebal, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Nicolae Bălcescu, Cuza. 

Călin Georgescu poate fi lesne plasat în acel tablou. Îi face asta pe toți membrii sau votanții AUR comuniști? În niciun caz. 

Tot din registrul naționalismului comunist face parte și următoarea afirmație a lui George Simion. Întrebat dacă s-ar vaccina, acesta a spus că nu, motivând că toată pandemia e o invenție de laborator. După care și-a nuanțat răspunsul, pentru a puncta electoral și printre cei care cred în COVID, dar vor un remediu românesc la boala provocată de noul coronavirus.

Mi-ar fi plăcut să avem vaccinul de la Institutul Cantacuzino, care odată era mândrețea României și a întregii Europe.

Același George Simion vorbește însă și despre România Mare și granițele naturale, una dintre ideile de bază ale extremismului de tip legionar. Și cum România Mare înseamnă și Moldova, AUR militează pentru unire. Cum s-au gândit să pună în aplicare această idee explică chiar Sorin Lavric, ideologul partidului.

Planul este ca din clipa în care vom avea statut de parlamentar, atunci nu ne vor mai putea opri să intrăm în Basarabia. Mergem la factorii politici. Ajungem la Maia Sandu. Vedem ce e de făcut, acțiuni concrete. Va fi primul pas. Apoi ne întâlnim cu toți de acolo încetul cu încetul.

Cei care au votat cu AUR nu pot fi lesne încadrați nici în rândul legionarilor, nici în cel al comuniștilor. AUR nu au fost votați în baza unei promisiuni de puritate etnică. Au contat decisiv contextul pandemiei și guvernarea complet netransparentă asigurată în 2020 de tandemul Klaus Iohannis-PNL.

România tolerantă 

Peste aceste slăbiciuni factuale s-au altoit discursurile anti-sistem împachetate în registru naționalist și promovate de lideri de acțiune, care ies în stradă cu oamenii și luptă pentru drepturile lor. Uneori, în politică e mai eficient să le spui oamenilor că toate fricile lor sunt reale – și că rezolvarea nu poate veni de la democrați slabi, ci de la autoritari neclintiți.

Pentru acești votanți – din pricina felului în care au fost educați în școala românească – a fost irelevant faptul că liderii partidului ar avea simpatii legionare ori că i-ar considera pe Zelea Codreanu și Ion Antonescu eroi.

Sunteți siguri că astfel de lucruri ar fi trebuit să reprezinte un semnal de alarmă pentru orice om normal? Înseamnă că nu înțelegeți care sunt parametrii de normalitate din România ultimelor decenii.

Trăim într-o societate care privește cu lejeritate faptul că un primar de oraș mare defilează în uniformă nazistă. O societate care nu vede nicio problemă că există încă străzi care-i poartă numele lui Ion Antonescu. Sau că un președinte spune tot în cadrul unei emisiuni televizate că Regele Mihai a fost slugă la ruși, iar Ion Antonescu erou național. Sau că un membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității face apologia Mișcării Legionare în cadrul unei emisiuni televizate. 

Cum să urechezi electoratul că a votat o struțo-cămilă ideologică când votanții au învățat încă din școala publică o istorie profund distorsionată – sau parțială – atât despre fascism, cât și despre comunism? 

Analfabetismul istoric naște într-adevăr monștri – și nu doar printre alegători. Încercările simpliste de a pune etichete infamante unei mișcări politice talmeș-balmeș reprezintă tot o formă de necunoaștere și sfârșesc tot în neînțelegere.

De fapt, cel mai mare pericol ar fi ca, dintre cei 7 din 10 români care nu s-au prezentat la urne pe 6 decembrie 2020, încă unul sau doi sau trei să găsească în ciorba discursivă a celor de la AUR un motiv viitor de a vota la scrutinele care vor urma. Negreșit, Alianța pentru Unirea Românilor va căuta să integreze în programul său politic conservator orice fel de argument, măsură sau idee care îi mai poate aduce un procent în plus.

O astfel de mișcare nu e propriu-zis ideologică – și de aceea e cu atât mai periculoasă. Cea mai mare problemă a României de mâine nu e AUR – ci cât electorat mai poate pierde centrul politic, în condițiile în care moderații noștri sunt PSD, PNL sau USR-PLUS.

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

Încă un om a murit în tăcerea generală
AICI.

Totul pentru Riana
AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Andrei Crăciun

Luni: o carte
Revolta, de Nadav Eyal. Polirom.

Marți: o carte de recitit
Pielea, de Curzio Malaparte.

Miercuri: o carte
Ce am pierdut în foc, de Mariana Enriquez. Editura Art.

Joi: încă o carte de recitit
Chemarea tribului, de Mario Vargas Llosa.

Vineri: un serial
The Crown. Pe Netflix. 

Sâmbătă: o carte
Despre istorie. De Eric Hobsbawm. Editura Cartier.

Duminică: încă o carte
Când lucrurile se schimbă. De Tony Judt.

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

După urne. Despre absenți

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.