Ultimele 168 de ore

România e un spațiu al răbdării, dar răbdarea are și ea limitele ei. | Foto: Flickr / NATO

0

Ne pregăteam să facem, și la aceste alegeri, chip hulit cetățeanului absent.

Multe pietre s-au ridicat în campanie împotriva alegătorilor apatici, nehotărâți dacă să vină sau nu la scrutinul pentru Parlamentul European.

Prezența populației la europarlamentare a fost mereu scăzută, sub media continentală, pentru că pe români nu-i mobilizează, pasionează și înflăcărează prea tare politica și mizele comunitare.

Nu însă și acum. Nu în primăvara anului 2019. Nu cu Liviu Dragnea la timonă.

Datele sociologice indicaseră faptul că românii, între toți europenii, erau cei mai deciși să folosească votul de la europarlamentare pentru a taxa propria guvernare.

Și s-a făcut voia românilor, cu vârf și îndesat.

În loc să ne alegem, post-scrutin, cu evaluări savante despre cetățeanul absent într-o Europă fragilă, ne-am trezit cu realitatea năucitoare a puhoaielor de alegători, atât în țară, cât și în străinătate.

N-au fost multe ocaziile în care românii și-au folosit puterea colectivă pentru a schimba cursul unei puteri opresive sau regresive. S-a votat, de prea multe ori, pentru că promisiunile unora erau pur și simplu mai strălucitoare (și mai iluzorii) decât realizările altora.

Pe 26 mai 2019, însă, o guvernare care nu eșuase economic a fost pulverizată de votul românilor pentru că ducea țara într-o direcție greșită. Modelul Dragnea a picat testul ștampilelor.

Sabotaj și zăbrele

Desigur că în diaspora s-a stat din nou la cozi interminabile, aceleași pe care le-am mai văzut la alegerile prezidențiale din 2014. Totuși, la aglomerația de acum din secțiile de votare din străinătate n-au concurat doar factori entropici, ci și o strategie concretă de sabotaj pusă în operă de partidul aflat la guvernare (PSD).

Însă cu toate piedicile vrute și nevrute, tot au ajuns să-și exprime opțiunea peste 50% dintre alegători. Așa că marele PSD s-a trezit relativ micuț, cot la cot cu USR-PLUS, o alianță de partide noi aflate la început de drum politic, și sub PNL (care are vreo 400.000 de voturi în plus).

La 30% prezență, recolta electorală a PSD ar fi fost probabil digerabilă. La prezență aproape dublă însă, cu un puternic val emoțional îndreptat împotriva politicii PSD în zona judiciară, formațiunea lui Liviu Dragnea s-a trezit cu un procent electoral la jumătatea celui obținut în 2016, la alegerile parlamentare. Dezastru.

Am scris, însă, Liviu Dragnea? Să ne fie cu iertare, am făcut-o din reflex. Sigur că știm că partidul e de-acum al Vioricăi Dăncilă și al lui Paul Stănescu și al Gabrielei Firea și al lui Marian Oprișan.

Regimul Dragnea s-a năruit în ziua imediat următoare cutremurului electoral, deși nu exclusiv din motive politice, ci și din motive penale. Șeful PSD a fost condamnat definitiv la închisoare în dosarul angajatelor fictive de la DGASPC Teleorman care prestau, în realitate, la filiala de partid, pentru Liviu Dragnea.

La nici 24 de ore de la închiderea urnelor, PSD s-a trezit și fără procentele sale obișnuite, și fără autocratul său care orientase de atâtea ori în ultimii doi ani busola guvernării. Nordul lui Dragnea fusese, în toată această perioadă, nordul partidului și al țării.

Dar, cum se întâmplă în astfel de situații, nici n-a fost bine legat și dus la Rahova Marele Șef că narațiunea căinței s-a și înfiripat în PSD-ul rămas în urmă. Și ce încovoieli teribile au fost până ieri, dar ce discursuri drepte vor fi de astăzi!

Să facem un rezumat de utilitate publică: PSD ne transmite acum, post-Dragnea, că tocmai s-a scuturat dintr-un somn adânc și a readus D-ul, adică democrația, lângă PS. Un duh necurat transformase partidul în PS Dragnea!

Scăpați din prizonierat, membrii de vârf ai PSD promit o altă politică și declară închisă odiseea modificării legilor justiției. E, probabil, bancul săptămânii.

Opoziția

Mai sunt, desigur, motive de râs privind la politica românească, așa însuflețită post-alegeri.

PNL, de pildă, care în esență e o calamitate de partid, își umflă penele de o săptămână de parcă ar fi schimbat ceva, orice, în configurația de putere națională. N-a făcut-o – și e incert dacă acest PNL, așa cum arată el acum, cu figurile sale de vitrină, va mai obține un rezultat similar la alegerile parlamentare din 2020.

Mai e mult până departe.

USR-PLUS rămân marile confirmări ale acestor alegeri, reușind să încheie împreună, în alianță, cu un scor general aproape egal cu acela reușit de PSD.

Și totuși, după ce au bifat acest succes electoral semnificativ, membrii de vază ai USR-PLUS au început să se perinde prin studioul Antenei 3, la emisiunea de pumni și picioare mediatice Sinteza Zilei.

De ce au făcut-o, cumva în contra propriilor votanți adesea scârbiți de stilul Antena 3 de a interpreta și manipula faptele? Aparent, pentru a ajunge – de pe noile poziții electorale, de relevanță națională – și la publicul rămas neadresat până acum.

Suntem puțin spre deloc înclinați la Dela0.ro să le facem agenda de promovare mediatică celor de la USR-PLUS. Mai simplu spus, ne doare-n cot dacă merg sau nu merg la Antena 3 seară de seară, pentru că misiunea noastră nu e să validăm strategiile de imagine și comunicare ale noilor partide. Le vor taxa oricum la vot alegătorii. Sau nu.

Ce ne interesează sunt opțiunile lor politice, planurile concrete, ce vor să facă și prin ce mijloace. Nu suntem deloc lămuriți – în parte și pentru că USR-PLUS au avut până acum un discurs anti-Dragnea predominant, dezbătând doar în secundar (și mai mult de formă) alte și alte defecte sistemice ale României.

Arhanghelii Securității

După toată desfășurarea aceasta de întâmplări, vorbe și cătușe post-alegeri, finalul de săptămână a venit cu vizita Papei Francisc în România.

Plimbat cu Loganul prin țară, păstorul credincioșilor catolici din întreaga lume a dat o pildă de modestie aflată la ani-lumină distanță de modelul românesc al înaltpreasfințitului cu Mercedes și palat episcopal.

Lumea românească e totuși ceva mai bolnavă de-atât, în sensul în care auto-închipuirea ierarhilor noștri e de fapt un simptom al privilegiilor și avantajelor nevăzute extrase din simbioza istorică, trans-partinică, a ortodoxiei cu statul.

Pe cine credeți, de pildă, că a trimis Biserica Ortodoxă Română la scara avionului, să facă parte din grupul de privilegiați care l-a întâmpinat pe papă? Dintre toți slujitorii săi, pe mitropolitul Nifon, arhiepiscopul Târgoviștei, recent deconspirat ca agent electoral al PSD, încă (oarecum) conspirat ca fost colaborator al Securității.

Nu e o glumă, chiar așa a fost – omul BOR care l-a îmbrățișat frățește pe Papa Francisc, întru Hristos, la coborârea sa pe pământ românesc este sursa DINU a Securității, Nifon Mihăiță.

Au fost 168 de ore nebune – și consecințele lor abia urmează.

Iată și recomandările săptămânii.

Ce nu poate lăsa în urmă Oana Dan

Un interviu
Cu una dintre cele mai în vogă scriitoare pe care n-am citit-o încă, dar o voi face în curând. M-a cucerit prin răspunsurile date.

Un alt interviu
Despre importanța educației emoționale în dezvoltarea unui copil, AICI.

Cum să trăiești mult și bine
Rețeta unor longevive, AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

Lupta…
…unei familii din Marea Britanie cu lipsurile și neajunsurile (14 milioane de englezi trăiesc în sărăcie). O perspectivă cu care suntem mai puțini obișnuiți într-o țară ca a noastră, unde oamenii cred că cei care sunt sărăci sunt așa pentru că vor ei sau pentru că “merită”.

Steve Tignor…
…despre Simona Halep. Textul este din 2018, după ce Simona a câștigat primul ei Grand Slam la Roland Garros. A apărut prima dată într-un ediție specială (print) a celor de la Treizecizero.ro. Anul acesta Simona e deja în a doua săptămâna la Paris, unde încearcă să-și apere titlul.

Ce nu poate lăsa în urmă Andrei Crăciun

O carte
Vis febril, de Samanta Schweblin, Editura Litera.

O altă carte
Maddaddam, de Margaret Atwood, la editura Art.

Încă o carte
Cum am devenit scriitor, de Panait Istrati, Editura Scrisul Românesc, 1981.

Un stand la Bookfest
AICI.

Un film
Parkin, de Tudor Giurgiu.

Un oraș de vizitat
Piatra Neamț, montan, cochet, plăcut moldovenesc.

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

Post-electorale

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.