Episodul Arthur și căderea în fleac

Ursul împușcat la Ojdula n-a fost păcălit de prințul austriac. Gonacii au fost chiar asociații vânătorești, ocoale silvice și ministere croite după tipicul plaiurilor. Dar pentru că înlănțuirea și consecințele acțiunilor noastre sunt dificil de tolerat (și corectat), și întâmplarea aceasta va cădea în fleac. I s-a spus deja „cazul ursului Arthur”.

0

Spațiul public românesc are harul acestei alchimii nefericite: transformă orice lucru grav într-un „caz”, adică într-un fleac. Cazul teroriștilor de la Revoluție, cazul Vadim, cazul Valiza și tot așa – din caz în caz țopăie istoria lucrurilor (de interes public) care ne afectează. Apoi fleacul trece, ca și cum n-ar fi fost. Și trecem mai departe. 

Puține lucruri capătă greutate, și mai puține ajung să dureze (adică să semnifice ceva). Aproape totul trece la noi înainte să înțelegem ce și cum s-a întâmplat. 

Braconajul de prin ariile naturale protejate ale țării? Un pocinog interpretat în cheie patriotică – și pus pe seama prințului străin. Incendiile din spitale? Întâmplări inexplicabile, sortite ferecării între coperțile unor rapoarte fără urmări. Corupția care omoară deopotrivă oameni și animale? O dimensiune culturală! Nepotismul? O tradiție administrativă! Oare ce va mai prezenta circul nostru mâine? 

Avem viață de fluture (și memorie de guguștiuc). Memoria noastră (care dă măsura capacității de a înțelege ce ni se întâmplă, când ni se întâmplă și cum ni se întâmplă) nu este doar atrofiată. Pare să nu mai fie deloc. 

Așa este posibil să se recicleze și să se reinventeze toți ticăloșii de ieri pe care spațiul public îi reabilitează astăzi instant. Oameni suntem toți, ne înțelegem noi. Nimic nu e rușinos. Nimic nu e prea mult. Nimic nu e obscen. Nimic nu e penibil.  Vom supraviețui oricum – chiar și apocalipsei nucleare, chiar și apocalipsei morale.

Vedeți halul în care reușim să vorbim public în post-comunism despre turnătorie și Securitate. Așa erau vremurile, se spune. Uite-l și pe Înaltpreasfințitul Teodosie, mai cunoscut drept Mache. E omniprezent. Călare pe cisternă. Reprogramează Învierea. Iese din spuma mării, ca Afrodita. Expediază femeia la rangul de sub-om, o oaie neagră în turmă. Intervine teologic în chestiunea vaccinării anti-COVID, de la înălțimea harului său.

Ierarhul BOR de la Constanța e de neocolit. Cariera sa publică l-ar face să roșească și pe un alt mare impostor român contemporan: generalul academician doctor Gabriel Oprea. Și pe unul, și pe celălalt i-a crescut la sân statul român.

Victimele de la Revoluție? Stau prin tribunale de treizeci de ani și-și caută dreptatea, mulțumim de întrebare. Viteza istorică a românilor de a face justiție i-ar pune în dificultate până și pe melci.

Și Securitatea, și Partidul, și Revoluția care le-a preschimbat au trecut și au lăsat urme – dar n-au provocat nici reflecție, nici înțelegere. Ne-au purtat valurile istoriei și n-am avut altă șansă decât să asistăm la lipsa de temei a unor destine căzute nu doar din paradis (cum ne explică ÎPS-ul cu rang de demnitar de stat), ci prăbușite cu totul în derizoriu.

Societatea noastră îmbrățișează mediocritatea, tămâiază aparținătorii din haită, cultivă gașca, clanul, tribul, partidul. Și pentru că toate acestea nu erau suficiente, mai face un lucru societatea noastră: găsește scurtătura către explicația cea mai simplă și rudimentară a întâmplărilor. În ultimă instanță, dacă acest drum scurt izbăvitor nu există, tot avem o justificare: am avut ghinion.

Ghinionul e o împrejurarea căreia nu i te poți împotrivi. Iar ghinionul are și partea lui de speranță. Poate vom avea data viitoare noroc. Așa e România de multe ori: un dezastru care se întâmplă, dar care sperăm că nu se va mai întâmpla.

Întoarcem mereu obrazul. Ne respectăm hoții. Cinstea, onestitatea, decența, modestia, logica – toate acestea inhibă.

Ce place (și ce se dovedește monedă de schimb) într-o astfel de societate? Fățărnicia. Impostura. Gargara. Lenea. Lenea de a demola și a reconstrui. Lenea pe vecie, cu atenție și îngrijorare. Și așa nicio problemă sistemică nu e vreodată abordată faptic, ci mereu dezbătută (la cafeluță) și amânată.

Suntem prea prinși, la cel mai înalt nivel, cu ziua de astăzi ca să ne mai preocupăm de faptul că ea e consecința celei de ieri și cauza celei de mâine.

Avem de aproape șapte ani deja un proiect major de țară, atent ghidat de la nivel prezidențial – România educată. Încă nu s-au identificat surse de finanțare pentru mutarea tuturor toaletelor exterioare în interiorul școlilor. Dar se vor găsi cândva, căci nu se poate să avem ghinion la nesfârșit.

Ursul împușcat la Ojdula n-a fost păcălit de prințul austriac. Gonacii au fost chiar asociații vânătorești, ocoale silvice și ministere croite după tipicul plaiurilor. Dar pentru că înlănțuirea și consecințele acțiunilor noastre sunt dificil de tolerat (și corectat), și întâmplarea aceasta va cădea în fleac. I s-a spus deja „cazul ursului Arthur”.

Nu vă faceți griji, până mâine o să apară alți urși.

Iată și recomandările săptămânii.

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

Un interviu despre o lume îngenuncheată de pandemie
AICI.

Ana Coman are o voce superbă și o piesă nouă
AICI.

Femei
AICI și AICI și AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Andrei Crăciun

Luni: o carte
Despre Franța (inedit). De Emil Cioran. Humanitas.

Marți: un film
The Father. Cu recent reoscarizatul Anthony Hopkins.

Miercuri: o altă carte
Tratat de descompunere, debutul în franceză al lui Cioran. Humanitas.

Joi: încă o carte
Cioran (sugestii pentru o biografie imposibilă), de Ilina Grigori. Humanitas.

Vineri: și încă una
Mărturisi și anateme. Cioran. Humanitas. 

Sâmbătă: o altă carte
Simetria dorințelor. De Eshkol Nevo. Humanitas fiction.

Duminică: încă una
Un spion desăvârșit. De John le Carré. Rao. 

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

Judecata de Acum
LIVE pe Facebook, în fiecare seară de joi, de la 8.

ÎNREGISTRAT pe Youtube, în fiecare dimineață de vineri.

Ediția #2 a Judecății nu putea ignora povestea foarte românească a ursului-trofeu împușcat cu derogare ministerială. AICI.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.