Rolul familiei Minovici în medicina legală și farmacologia de la începuturile secolului XX este cunoscut și recunoscut dincolo de granițele României. Interesele conexe ale fraților Minovici, născute chiar pe filiera practicii lor profesionale medico-legale, sunt însă mai puțin știute (dacă nu cu totul străine celor mai mulți contemporani).
Credem, la Pixul cu mină, că putem folosi jurnalismul pentru a umple, fie și parțial, acest gol de memorie publică.
Frații Minovici au fost unii dintre cei mai curioși oameni ai timpurilor lor. I-a interesat exactitatea științifică necesară practicii medico-legale, dar le-au stârnit curiozitatea și poveștile trupurilor omenești pe care le-au studiat de-a lungul anilor.
Am scris în cadrul rubricii noastre săptămânale despre istoria spânzurătorii la români, așa cum a fost ea sintetizată într-o lucrare publicată de anatomo-patologul Nicolae Minovici în 1904.
Același Nicolae Minovici este cel care în 1898 publica prima lucrare despre tatuaje în România (reeditată în 2007, la editura Curtea Veche). Am mers la bibliotecă să aflăm ce este în paginile acestui volum (ceea ce vă recomandăm și vouă).
Inspirat de studiile științifice realizate de cercetători străini, Nicolae Minovici a început să strângă modele de tatuaje în timpul muncii medico-legale. Așa a ajuns la o colecție de peste 300 de tatuaje de la 116 persoane.
La sfârșit de secol XIX, românii erau încă la început cu înțelegerea semnificațiilor și răspândirii sociale a tatuajelor. Nicolae Minovici era însă un om care vedea și înțelegea înaintea timpului său.
Studiul tatuajelor
Chestiunea tatuajelor a jucat și joacă încă și azi un mare rol atât în etnologie sau antropologie, cât și mai cu seamă în medicina legală în chestiunea identității.
Mai mult de trei sferturi din lucrările ce s-au scris despre tatuaje au tratat subiectul din punctul de vedere al criminalității; sunt lucrări în care unii dintre autori caută să atribuie tatuajele exclusiv criminalilor, alții din contră le invocă prin exemple din lumea mare.
Prin urmare, tatuajul care până mai deunăzi era un apanaj al criminalilor, îl găsim azi răspândit la un mare număr de oameni din clasele inferioare ale societății – militari, meseriași, marinari, prostituate etc., dar și la cei din clasele superioare.
Tatuajul în scop estetic
La început, tatuajul a fost numai ornamental și, pentru a se face frumos, omul primitiv s-a tatuat. Apoi, treptat, el a devenit o caracteristică, un semn de noblețe, un indiciu de servitute, stabilind până la urmă o distincție între membrii aceleiași familii, aceluiași trib.
Tatuajul la femei este întotdeauna mai fin, mai elegant decât la bărbați, chiar când e doar ornamental. La unele popoare polineziene, tatuajul, un ornament fantastic, se face pe o jumătate a corpului, rămânând intactă cealaltă jumătate.
În Japonia există niște oameni numiți baitos a căror misiune e de a alerga înaintea cailor înhămați la echipajele oamenilor importanți și al căror corp e acoperit aproape complet de tatuaje.
(….) Esteticienii văd în acest gest al primitivilor, rudimentul împodobirii, al decorațiunii, prima manifestare a instinctului artistic sub forma cea mai grosolană.
Tatuaje în scop religios
Am văzut că tatuajele în scop estetic și religios, și care aparțin mai mult femeilor, sunt făcute prin înțepături sau prin zgârieturi.
Când se vrea însă ca ele să reprezinte curajul, vitejia, atunci aparțin aproape exclusiv bărbaților, fie că se fac pe obraz sau pe diferite părți ale corpului, și constau în incizii, în arsuri sau prin mugureala artificială a plăgilor.
Tatuajul din punct de vedere medico-legal
Un tatuaj e un indiciu al identității individuale și trebuie avut în vedere atât pentru vii, cât și pentru morți, inclusiv în caz de deshumare. Felul tatuajului și zona de pe corp în care se găsește pot fi indicii importante, uneori decisive, asupra condițiilor sociale, a vârstei, sexului, naționalității, preferințelor și mai ales profesiunii actuale sau anterioare a persoanelor tatuate.
Medicul legist poate găsi în tatuaj un indiciu de recidivă sau de condamnare, mai cu seamă dacă îl constată la un individ care nu e marinar sau militar.
Tatuajul în lumea bună
Prințesa Maria, care nu voia să se căsătorească decât cu prințul Waldemar, al doilea fiu al regelui Danemarcei, care era marinar, și-a tatuat o ancoră pe braț, copiind astfel emblema aceluia pe care ea îl iubea și căruia i s-a consacrat pentru totdeauna.
(…) Este un obicei acum în armată, și acești domni își tatuează pe braț numărul și culorile regimentului din care fac parte. Cât despre doamne, ele își tatuează jartiere și brățări, într-un mozaic de culori.
Tatuajul la criminali
Tatuajul la delincvenți e caracterizat prin număr, prin generalizare, prin locul ce-l ocupă și prin mistica, obscenitatea desenelor.
Nu numai din statistica noastră, dar și din a celorlalți autori reiese că din categoriile inferioare ale societății, cei care se tatuează sunt criminali. Larga răspândire printre ei face ca azi, văzând un individ tatuat, mai că suntem gata să-l întrebăm în ce penitenciar a făcut tatuajul, știind foarte bine că acest obicei se practică în închisori.
La criminali găsim adesea pe frunte tatuaje reprezentate prin câte o cruce, stea, cometă, un păianjen sau inscripții ca Martir al libertății, pe obraz au adesea un joc de dame sau de domino.
Tatuajul la prostituate
Toate prostituatele arabe au tatuate cruci sau flori pe obraji sau brațe. Maurele au în zona mamară, la comisurele vulvei sau pe pleoape asemenea tatuaje.
Tatuajele prezente la prostituatele de la noi constau mai mult din alunițele ce și le fac mai ales pe obraz și mai cu seamă țigăncile ca să fie mai frumoase. Aceste alunițe, răspândite pe față, sunt în număr variat. Astfel, vestita prostituată și recidivistă A.M. avea două alunițe pe obraz, iar o altă prostituată devenită servitoare la ospiciul Mărcuța are două alunițe pe obraz și una între sprâncene.
Embleme patriotice și religioase
Dintre aceste embleme aflate în colecția mea pot cita: Portretele regelui și reginei, găsite pe pieptul unui deținut; Iubirea și frăția, un tatuaj prin care individul voia să fie prezentată unirea principatelor Moldova și Muntenia; apoi Gloria sau Paza Dunării; desene ca: trecerea Dunării, Coroana română, un steag.
Embleme profesionale și militare
S-au găsit emblema unui cizmar, emblema unui lăcătuș, emblema unui potcovar, emblema unui tâmplar, a unui florar și a unui marinar.
Aceste embleme militare reprezintă mai întotdeauna un militar aparținând adesea armei la care respectivul și-a făcut armata.
Embleme amoroase
În această categorie trebuie incluse tatuajele care au fost comandate de instinctul sexual. Aceste embleme reprezintă de cele mai multe ori femei – soții sau amante – în costumații dintre cele mai variate sau reprezintă o balerină, o actriță, echilibristă. Uneori reprezintă și chipuri de bărbați, pe fiul la care deținutul ținea foarte mult și, cum în penitenciar se afla departe de el, și-a tatuat pe braț chipul lui.
Astfel de embleme (n.r. emblemele erotice) sunt foarte puțin răspândite la noi; eu am găsit doar trei.