Foto: Regele Mihai (dreapta), Gheorghe Gheorghiu Dej (stânga) și Patriarhul Nicodim (centru), participând în noiembrie 1946 la recepţia organizată cu prilejul sărbătoririi Revoluției bolșevice, la Ambasada Sovietică din București. | Fototeca online a comunismului românesc, cota 147/1946

Am mai scris, la Pixul cu mină, despre Regele Mihai I, ultimul rege al românilor

Scriem din nou, pentru că pe 5 decembrie se vor împlini – deja! – trei ani de când Regele Mihai I a trecut în lumea celor drepți, la 96 de ani. 

Pentru acest text am folosit un volum rar – Mihai I al României. Cuvinte către români – publicat la editura “Glasul Bucovinei” din Iași, în anul 1992, o antologie realizată de Gh. Buzatu din proclamații, interviuri și declarații ale Majestății Sale.

Vă recomandăm să căutați cartea prin anticariate și să o citiți integral.

DESPRE TATĂL SĂU, REGELE CAROL AL II-LEA

Din câte știu eu, tatăl meu nu era nazist deloc. Încercând însă să aranjeze lucrurile, treburile n-au mers bine și atunci tatăl meu a fost nevoit să-l numească prim-ministru pe Antonescu și acesta a preluat aproape toate prerogativele tatălui meu. Aceasta era exact situația pe care am moștenit-o eu în 1940.

DESPRE ION ANTONESCU

Mareșalul a fost o natură nefericită. Un om bănuitor, care vedea pretutindeni dușmani, care vrea să aibă în supraveghere și lucrurile mari, și mărunțișurile, trăiește într-o neliniște care nu-i dă răgaz pentru construirea unei vieți firești. Antonescu vorbea mereu de cinste, dar cred că în inima lui nu credea că este cinstit și altcineva în afară de el. Probabil că a avut mult de suferit în această privință.

DESPRE CUM L-A DOMINAT MAREȘALUL ANTONESCU

Îmi amintesc în privința dominației pe care Mareșalul o exercita asupra mea la începutul domniei mele, apoi cum am aflat, puțin câte puțin, să-l văd așa cum era în realitate: un aventurier ambițios, jucându-se cu existența unei țări și a locuitorilor ei.

DESPRE ROMÂNIA SUB COMUNIȘTI

Țara noastră a fost în toți acești ani într-o dramatică situație. În captivitate, în lagăr. Când s-a spus lagărul comunist, s-a spus un mare adevăr. România a fost o țară în lagăr – un lagăr, de fapt. Teroarea de la noi a semănat în multe privințe cu teroarea nazismului în Germania. Dictaturile de dreapta sunt leite cu cele de stânga. Nu spun ceva nou. 

DESPRE PUTEREA COMUNIȘTILOR

Comuniștii au fost întotdeauna puternici în perioadele de confuzie. De aceea le-a și plăcut confuzia și au întreținut-o.

DESPRE GARGARA COMUNISTĂ

Poporul a fost în dictatura comunistă doar un cuvânt aruncat în discursuri cum arunci o nadă.

MINCIUNA, ADEVĂRUL ȘI TRATAMENTUL

Or fi mai multe tratamente pentru aceeași boală, dar pentru minciună nu e decât unul singur: adevărul.

REGELE MIHAI ȘI IUBIREA DE ȚARĂ

Aș vrea ca poporul român să aibă curaj, să încerce să se lepede de frică și să aibă încredere în viitor. Viitorul apropiat va fi foarte greu. Cred în tineretul român. Cred că tinerii și cu intelectualii pot face minuni în renașterea României. În niciun caz să nu ne sfâșiem între noi, ca animalele. Să ne iubim țara așa cum este, dar să ne luptăm ca ea să devină așa cum ar putea să fie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.