Monarhia a rezistat vreme de 82 de ani la carma Romaniei, dar existenta ei – in forma cunoscuta si sub dinastia de Hohenzollern – a fost mereu amenintata de alte proiecte politice. Ar fi putut miscarile invizibile ale istoriei sa ne duca spre altceva? Cum ar fi aratat tara daca ele deveneau realitate?
Seria publicistica "Ce facem cu Romania" decojeste Interbelicul de haina glossy cu care a fost acoperit, intrand in culisele presei dintre cele doua razboaie mondiale. Sunt de gasit acolo si fascinatia, si oroarea, si semnele unui timp bun, si avertismentele raului radical ce avea sa vina la finalul anilor '30.
Dupa comica Republica de la Ploiesti si disputele virulente iscate in jurul implicarii de partea Germaniei in timpul Marelui Razboi, o noua falie s-a asezat ca o fatalitate peste destinele Romaniei. Mocnind de prea multa vreme, conflictul dintre traditionalisti si modernisti a explodat in Interbelic.
Inventarul lucrurilor care au divizat Romania in ultimii 150 de ani, taind suficient de adanc cat sa lase urme pana astazi, include o istorie putin stiuta. Urmeaza povestea unei despartiri radicale: cea a Romaniei unora – germanofilii – de Romania celorlalti - germanofobii.
“Putin simpatic” la instalarea pe tronul de la Bucuresti, Carol I inaugureaza, odata cu domnia sa, si o granita invizibila, in transeele careia s-au purtat nenumarate batalii in ultimii 146 de ani. „Republica de la Ploiesti”, din august 1870, este prima falie care intra sub vizorul campaniei Dela0.ro - Adevarul.
Am initiat un sondaj cu intrebarea „Care au fost cei mai buni zece ani din istoria Romaniei?”. Daca exista lucruri in trecutul nostru, ca tara si societate, a caror suma da patria de astazi, atunci raspunsurile ar trebui sa ne spuna de unde venim, dar mai ales spre ce ne indreptam si ce "bagaj" purtam cu noi.
In vara care a trecut tensiunea politica a urcat la cote paroxistice, s-a dat in direct la televizor, de unde a coborat intre prieteni si rude. Urmeaza cateva povesti relevante pentru transferul de descarcari cu care a fost investite iulie 2012, de la suspendarea presedintelui Basescu pe 6 iulie si pana la referendumul din 29.
Dela0.ro porneste, in colaborare cu ziarul Adevarul, o serie publicistica ampla, menita sa arate cum au ajuns aici istoria romanilor, politica, societatea si tara lor; sa predispuna la reflectie si sa propuna directii de dezvoltare. Asadar: cum si de ce? Reportaje, interviuri, analize, recursul la arhive, totul.
9 decembrie 2012 a intrat in istoria parlamentara a Romaniei prin victoria electorala zdrobitoare a Uniunii Social Liberale. A fost o zi care a pus Romania in balanta, o zi in care, ca de fiecare data, fantomele politice au bantuit o casa parasita. Am mers acolo unde nici urnele de vot nu mai reusesc sa ajunga pentru a spune povestea celuilalt 9 decembrie. E o poveste la capatul careia am gasit natura umana desfacuta in emotiile sale primare.
Am mers pe urmele celui mai tanar deputat postdecembrist – Adrian Mocanu – care a candidat pentru un nou mandat din partea USL. A facut-o in colegiul 2 din Buzau, solicitand votul a 27 de comune. La capatul unei zile in care am patinat intre ploaie si ninsoare, despre Mocanu am aflat mai putine decat despre Romania.
