Etichetă: educație

Despre ce e vorba și de ce e important ⊗ “Trebuie să înțelegem că educația are nevoie de bani și că banii investiți în educație reprezintă...

Pe holurile Institutului de Cercetare a Calității Vieții (ICCV), care ocupă un întreg etaj în sediul mamut din București al Academiei Române, liniștea e...

Cadrele didactice din toată țara sunt chemate să concureze creativ cu imaginile și poveștile de groază ale toaletelor din grădinițele și școlile publice. Ceea...

Dacă ai fi unul dintre elevii segregați pe criterii etnice în sistemul de educație din România, în primii patru ani de școală ai fi...

Scoala din Valea Lupului nu este o scoala bogata. E o scoala de sat in care oamenii si-au dat seama ca nu exista alta sansa - pentru viitorul copiilor lor si al comunitatii - decat educatia. O scoala care, incercand sa imprieteneasca elevii, a vazut ca-i nevoita sa dezstraineze si adultii. Sase luni de documentare in Valea Lupului ne arata unde ne aflam in anul centenarului Marii Uniri.

Douazeci si cinci de mii de copii invata in Romania intr-una din cele 137 de scoli speciale din sistemul public de invatamant special. Incartiruiti de-a valma, ei ajung sa populeze mici colonii penitenciare ale unui tip de educatie care pare sa-si fi uitat rostul, impingandu-si beneficiarii pe drumul ingust al esecului.

Cum gestioneaza un minister o politica publica fundamentala pentru Romania? Pornim de la o constatare – ne luptam de peste un secol cu analfabetismul –, dar si de la o evidenta – exista un program national asumat de statul roman care ar trebui sa ii readuca la scoala pe cei plecati prin abandon. Felul in care e gestionat acest program intretine insa subdezvoltarea, cu largul concurs al celor care ar trebui sa o combata.

In Romania traiesc oameni lipsiti de identitate. Adunata la un loc comunitatea lor ar popula un oras cat Sibiul. "Fara acte" inseamna ca oamenii sunt captivi - nu pot invata carte, nu se pot angaja, nu pot pleca din tara. Sunt o specie damnata. Eduard Ciobanu n-are nici el voie in catalog.

In orasul Mizil, facut celebru pe vremuri de scrierile lui Ion Luca Caragiale si Geo Bogza, un grup incearca sa schimbe ceva din viata comunitatii locale de romi. Eforturile se lovesc insa de indiferenta, ba chiar de aversiunea autoritatilor mizilene. Amestecul de ironie si suprarealism e intact, dupa decenii si chiar secole, la Mizil.

140.000 de copii au parasit in ultimii cinci ani studiile aferente claselor I-VIII. Rata de abandon e printre cele mai mari din UE. O rezolvare exista. Identificata de expertii in educatie, e aprobata metodologic chiar in legile invatamantului. Fara vointa politica, insa, nimic nu poate impiedica 76 de copii sa abandoneze in fiecare zi scoala.