În fiecare an, în luna aprilie, Televiziunea română depune la Parlament un raport de activitate. Așa obligă legea de funcționare a instituției, adoptată în 1994. Raportul acesta trece pe la comisiile reunite de buget și finanțe, apoi pe la cele de cultură din legislativ, pentru ca în final să ajungă la vot în plenul reunit.
Dacă votul acesta din urmă este unul de respingere conducerea TVR este demisă.
Când ajunge totuși Parlamentul să dezbată rapoartele de activitate ale TVR? Atunci când partidul majoritar sau coaliția majoritară vrea să scape de conducerea instituției. Ca regulă generală, orice nouă majoritate politică își dorește să scape de conducerea instalată de predecesori. Și să-și numească oameni în consiliul de administrație al televiziunii. Și să aibă director omul ei.
Procedura raportului nu vizează în niciun caz bunul mers al lucrurilor în televiziunea publică. Pentru așa ceva ar fi nevoie de o nouă lege de funcționare a TVR. Niciun partid nu a fost însă interesat de o viziune pe termen lung pentru televiziunea română și misiunea sa publică – dar, mai ales, pentru jurnalismul pe care ar trebui să-l producă televiziunea publică, pe seama unui buget anual de circa o sută de milioane de euro.
Pe 16 februarie președintele Camerei Deputaților Ludovic Orban a anunțat că a sesizat comisiile de cultură ale celor două camere să se pronunțe pe rapoartele de activitate ale Televiziunii Române și Radioului Public pe anul 2019.
Solicităm dezbaterea cât mai rapidă a raportului pe 2019 astfel încât la următorul plen să votăm respingerea
, a mai adăugat liberalul, sigur pe faptul că, indiferent de rezultatul evaluării raportului TVR în comisiile de specialitate din parlament, e o certitudine respingerea sa.
O respingere care echivalează cu demiterea conducerii. Atât de simplă – și brutală – e legea de funcționare a televiziunii naționale.
Deocamdată obiectivul este să punem punct activității actualelor conduceri. Ceea ce s-a întâmplat în ultima perioadă sunt argumente solide pentru a înceta activitatea prin respingerea rapoartelor
, a completat Ludovic Orban, presat de întrebările unui reporter interesat să afle dacă există totuși ceva mai multă substanță în elanul majorității PNL-USRPLUS-UDMR de a schimba actuala conducere a TVR. Nu există: actuala putere vrea pur și simplu să ridice niște înregimentați de pe scaune ca să-și așeze propriii fideli.
Declarativ, scopul acestui vot de respingere ar fi redarea acestor instituții publice cetățenilor. Dar același scop l-au asumat din vorbe și foștii guvernanți. Fapt e că TVR reproduce, de 25 de ani, chipul partidului ajuns la putere.
În mai puțin de două luni televiziunea publică ar trebui să depună la Parlament raportul de activitate pe anul 2020. Dar coaliția nu mai are răbdare. E rândul ei să facă lucrurile de care, nu demult, îi acuzau pe adversarii de la PSD.
„Execuții politice”
Istoria, fie ea și recentă, necesită probe. Le-am adunat din arhivele parlamentare și de prin presa vremii. Iată cum s-au produs ultimele trei schimbări ale conducerii TVR, între 2013 și 2017. Asemănările sunt izbitoare – și ilustrative pentru condiția noastră publică.
În decembrie 2013 conducerea TVR a fost demisă după ce Parlamentul a votat respingerea raportului de activitate pe anul 2012. Fusese depus la Parlament încă din aprilie 2013 – dar nu fusese pus pe rolul legislativului vreme de 8 luni (perioada cuprinde și cele două luni de vacanță parlamentară).
Ironic e faptul că raportul pe 2013, care viza practic activitatea conducerii demise la finalul anului respectiv, era supus la vot (în septembrie 2015!) și aprobat prin votul aleșilor neamului. Practic, din lectura actelor statului român rezultă că aceia care se dovediseră ineficienți în anul 2012 – fiind în consecință demiși în decembrie 2013 – făcuseră totuși o treabă bună în 2013.
În decembrie 2013, cu vechea conducere deja răsturnată, la șefia TVR era numit Stelian Tănase, susținut la acea vreme de USL.
Sub conducerea lui Stelian Tănase televiziunea a depus în aprilie 2014 raportul pe 2013. A fost ținut la sertar de majoritatea parlamentară de la acea vreme, adică de tandemul PSD-PNL. Anul următor, în aprilie 2015, televiziunea publică a depus raportul pe 2014. La acea vreme USL era deja ieșit din istorie.
Pe 29 aprilie 2015, Birourile permanente trimit raportul către comisiile de specialitate din parlament. PSD părea că vrea să se achite rapid de respingerea raportului, spre nemulțumirea – la acea vreme – a lui Ludovic Orban.
PSD vrea să facă o execuție politică a unui conducător de televiziune, pentru simpla îndrăzneală a acestui conducător de televiziune de a nu fi sluga lui Victor Ponta și a PSD. (…) Pe ei îi interesează să subordoneze politic televiziunea, astfel încât să mai aibă un instrument de propagandă prin care să-și răspândească minciunile, neadevărurile și calomniile la adresa liderilor opoziției
, declara liderul liberal. Astăzi, poziția lui Orban e pe linia condamnată ieri: să treacă repede raportul pe la comisii, pentru ca apoi să-l respingem în plen.
Pe 4 mai 2015, în cadrul Biroului Permanent, un deputat PSD își exprima speranța ca pe 6 mai plenul reunit să dea deja votul pe raport.
Votul a venit abia pe 23 septembrie 2015 și a fost unul de respingere. Comisiile comune de cultură, dar și de buget și finanțe s-au pronunțat pe temă după ce au fost convocate cu o seară înainte.
Între iunie 2015 și noiembrie 2015 funcția de premier a tot fost pasată de la Victor Ponta la Gabriel Oprea. De ce e important acest aspect?
Cu o zi înainte ca raportul să fie respins în plen Stelian Tănase acuza presiuni politice. Susținea că Gabriel Oprea a cerut demiterea sa pentru că a refuzat să scoată de pe post știrile despre plagiatul generalului. Solicitarea, spune Stelian Tănase, a venit pe 4 septembrie și a fost urmată de alte două discuții în următoarele zile. Una dintre discuții ar fi fost intermediată chiar de Rareș Bogdan, la acea vreme jurnalist la un post de știri.
La momentul demiterii lui Stelian Tănase liberala Alina Gorghiu declara:
Schimbarea, decapitarea TVR, în condițiile în care nu ai o viziune pe ce urmează să faci, nu rezolvă situația. Nu rezolvă nici problema datoriilor, care sunt undeva la 150 de milioane de euro, nu rezolvă nici problema personalului, nu rezolvă nici problema de viitor.
Aproape șase ani mai târziu nici Ludovic Orban nu pare să aibă o viziune în afară de aceea de a-i reda partidului o instituție publică importantă – dar nu orice instituție, ci televiziunea națională, aflată teoretic în slujba cetățenilor.
Lupta pentru funcție bate reforma
Cu susținerea PSD, în 2015 a fost numită la conducerea televiziunii publice Irina Radu.
Ca în fiecare an, în aprilie 2016 a fost depus la Parlament raportul de activitate. Nu a fost de interes pentru Parlament – care nu l-a dezbătut. Nu a ajuns nici măcar să fie dezbătut de comisiile comune de cultură.
De interes a fost însă raportul pe anul 2016 depus la Parlament în aprilie 2017.
La fel ca în cazul lui Stelian Tănase în 2015, a fost scos de la sertar când contextul politic reașeza plăcile tectonice ale puterii dâmbovițene. Pe 19 septembrie 2017, raportul a fost respins de comisiile comune de cultură. Iar pe 23 septembrie de plenul reunit, ceea ce a dus la demiterea Irinei Radu.
I-a urmat în fruntea TVR Doina Gradea. Deși conduce televiziunea publică din septembrie 2017, Parlamentul nu a votat până acum pentru niciun raport de activitate care să o vizeze pe Doina Gradea.
De raportul pe anul 2017, depus în aprilie 2018, parlamentarii și-au adus aminte în martie 2019. Și-au adus aminte suficient cât să nu se ajungă în plen – dar îndeajuns cât să transmită conducerii TVR că poate fi oricând demisă.
În martie 2019 comisiile parlamentare reunite de buget-finanțe au respins, cu voturile PSD și UDMR, contul de execuţie bugetară al Societăţii Române de Televiziune pe anul 2017. Și acolo s-a oprit procesul.
În iulie 2019 Europa liberă scria că raportul pe 2018 nici măcar nu fusese distribuit către comisia comună de cultură. Sursele Europa liberă au precizat că planul lui Liviu Dragnea era să scape de Doina Gradea după alegerile europarlamentare din mai 2019.
După alegeri însă, Liviu Dragnea a fost condamnat și a ajuns după gratii. Și așa a rămas Doina Gradea, un director extrem de contestat, la conducerea televiziunii publice.
Și pentru că nu are niciun interes să schimbe procedurile noua majoritate va dezbate și vota pe repede înainte un raport pe 2019 deși în mai puțin de două luni Parlamentul va avea pe masă raportul pe anul 2020.
Televiziunea publică, o adevărată mașinărie de tocat bani, a primit de la buget în perioada 2017-2020 în jur de 450 de milioane de euro. O instituție mamut dependentă total de voința politică, pe care politicienii nu au niciun interes să o reformeze. Și când reforma e ultimul tău gând rămâne lupta pentru funcții.
Pentru ca acest lucru să se întâmple există la nivelul Parlamentului operațiunea „Raportul”.
Cand nu se mai poate fura si vine nota de plata, sefii din tvr acuza legea proasta a tvr care ii face sclavii parlamentului. Ceea ce e normal, tot bugetul tvr e subventie de la stat, 80 de milioane de euro anul trecut. Cand sunt scandaluri legate de salariile imense si nejustificate de 4000-5000-7500 de euro din tvr, sar toti de fund in sus si spun ca se incalca legea, ca tvr e independenta si ca au autonomie. Pai ori respecti legea in toate punctele ei, ori o respingi de tot. La tvr le place sa aiba salarii mari, sa nu aiba raspundere si sa curga subventiile de la stat. Nu se poate asa.
Hansi, arată-mi un salariu de 7000 euro din TVR.
Asa ceva nu exista.
Fară să contest ansamblul a ceea ce spuneți, cifrele pe care le invocați nu sunt reale. Salariile (nete) ale conducerii le găsiți dacă studiați declarațiile de avere la adresa http://www.tvr.ro/conducerea-srtv_1577.html#view
Sunt în jurul echivalentului a 2000 EUR/lună, +/-. A lui Gradea este de porc, cap de porc. Este singurul în marja sumelor invocate, și nu îl găsiți pe site. Salariile angajaților cu funcții de execuție sunt mult mai mici, iar mulți ani nu au fost indexate nici măcar cu rata inflației.
Mai degrabă cred că vă referiți la remunerațiile „vedetelor”, dar acestea nu sunt îndeobște angajați, ci prestează servicii prin propriile firme sugativă. Sunt contracte comerciale între părți, nu contracte individuale de muncă. Nu este deci o chestiune de grilă de salarizare, ci de politică de negociere în piața media.