Vlad Stoicescu

Am vazut imediat dupa alegeri probe colosale de oportunism si inconsecventa - de la discursurile de pe televiziunile care nu mai pridideau in campanie sa-l ridice in slavi pe Victor Ponta pana la pozitii publice reajustate brusc, in ton cu imperativul popular al momentului, adica victoria prezidentiala a lui Klaus Iohannis.

Intr–o serie editoriala care i-a insotit ultima luna ca sef al statului, Dela0.ro a spus povestea deceniului asezat peste Romania cu Traian Basescu presedinte. E o poveste in 10 capitole despre un om care a rescris canoanele functiei detinute. E o poveste despre iesirea Romaniei din tranzitie, in conditiile ramanerii in propriile limite.

Dupa o campanie electorala dusa la limita abjectiei, premierul Victor Ponta se pregatea pe 16 noiembrie sa devina noul presedinte al Romaniei. Urnele au decis, insa, altceva. O participare record in ultimii 18 ani si peste 6 milioane de optiuni asezate in dreptul sau il trimit pe sasul Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni.

S-a ajuns la asta, dupa ani si ani de evolutie: sa iti pese de celalalt atat de putin incat sa nu te gandesti deloc la felul in care actiunile tale il pot afecta. E general valabil: in politica, in prietenii, in viata de zi cu zi si, mai ales, in micile interactiuni umane numite locuri de munca. Empatia a murit, traiasca noua empatie!

In Romania anului 2014, pe 2 noiembrie, mii de alegatori plecati din tara nu au putut vota. In frumosul judet Teleorman, la tara, masinile electorale si-au facut treaba. In alte sate din alte judete au fost distribuite „ajutoare” in ziua votului si oamenii au fost luati pe sus la urne, sa puna stampila pe cine trebuie.

Avea dreptate Antoine de Saint-Exupery: cand vrei sa construiesti o corabie, trimiti oamenii sa stranga lemne abia dupa ce i-ai facut sa viseze la apa nesfarsita. Si chiar daca marea literatura n-are legatura cu micile alegeri, e singurul sfat de luat in seama la prezidentialele acestea: uitati-va dupa cei care imagineaza marea nesfarsita.

E din ce in ce mai clara dihotomia: avem, pe de o parte, Romania lor – a tuturor coruptilor si saltatilor de mascati, a unora dintre candidatii prezidentialelor si acolitilor lor – si, pe de alta, Romania noastra, in care mai gasesti insule de normalitate, de bun-simt, de seriozitate, de implicare si, tot mai des, de responsabilitate.

"Avem un grup de lucru care lucreaza. Acciza va fi ori aceeasi, ori schimbata". Declaratia ii apartine Ioanei Petrescu, Ministru de Finante (!) in Cabinetul Ponta, acest salas al Iluminatilor. Pai, in contextul asta, gasim competente guvernamentale la o droaie de fotbalisti care ne-au descretit fruntile in anii trecuti.

Exista locuri unde timpul se suspenda, unde nu mai conteaza deloc anul si vremurile si electoralele, nici acoperitii sau impostorii nostri cei de toate zilele si nici macar spagile de la varf sau de la baza. Un asemenea loc este Iasiul pe timpul Festivalului International de Literatura si Traducere (FILIT).

Intr-un tur de forta care ne-a purtat pasii de la Balaceanca la Timisoara si din Romania in sudul Portugaliei, de la un capat la celalalt al Europei, Dela0.ro a investigat cateva din cauzele si efectele migratiei intra-comunitare. Peste toate, am gasit un continent marcat si de speranta, si de dezolare.