Nicusor Dan ar putea fi primul primar cu care Bucurestiului sa nu ii fie jena. Ar putea, dar nu va fi. Acesta este un „Don Quijote”, neatins de osanza vulgara a bogatiei gratuite, fara ca lupta sa-i fie, totusi, cu morile de vant. Va sincroniza „generatia Nicusor Dan” Romania cu istoria?
Compromisul, eroarea, lasitatea, ipocrizia. Sunt ingredientele din reteta asumata de cei ce vor, alaturi de Traian Basescu, sa manance politica si sa creasca. Modul securist, murdar, primitiv, dezgustator in care se face politica - citate din Dan Tapalaga - nu e o noutate. Mai nelinistitor e, insa, faptul ca el s-ar putea perpetua.
Cartea „De doua mii de ani” a fost mai intai subjugata de prefata lui Nae Ionescu care a cautat o justificare antisemitismului. Pe urma a cazut prada furiei comunitatii evreiesti care l-a numit pe autor ne-evreu. Insingurat, Mihail Sebastian are un destin tragic. Condeiul, insa, il depaseste pe al generatiei sale.
Si-a anuntat candidatura la Primaria Capitalei pe o strada din centru, asezat pe scaun, cu un ceai in fata. Pentru ca n-avea bani de afise, a trecut iarna si bani tot nu s-au gasit!, Nicusor Dan si-a pus toata speranta in puterea internetului. Mesajul sau, vazut prin ochii Roxanei Dascalu, ajunge astazi pe Dela0.ro
Tony Judt, muribund, a gasit forta sa scrie ce mai era de scris despre secolul XX. Fata cu ultima judecata, a lasat randuri memorabile despre austeritatea postbeli- ca, agonia kibbutzurilor, fetele anilor `60, marginalii si revolutiile dintodeauna, New York-ul visului american inca viu. Judt, murind, a scris si s-a mantuit.
What is worth remembering and keeping from the chaos that shrouded Bucharest’s University Square in mid-January, when young protesters ravaged the city’s downtown? What is to be understood from the other tens of street protests that have spread throughout Romania in the last month? I took to the streets and observed the downtown protests in Bucharest since their very beginning. And I saw how a long lasting popular belief – “Tant vaut l'homme, tant vaut la terre” as the French call it – received a hard blow.
„The Artist” („Artistul”) e o poveste in care dragostea triumfa, in ciuda tuturor obstacolelor. Muta si alb-negru, pelicula exceleaza din multe puncte de vedere. Ce-a reusit regizorul aici e ceea ce nu reusesc toate filmele vorbite la un loc: sa asigure tacerea deplina intr-o sala de cinema de cateva sute de locuri.
Numirea „Cabinetului Ungureanu“ trebuia sa deschida o analiza fundamentala pentru intelegerea exacta a degradarii complete a societatii romanesti. Fiind unul fara cale de intoarcere, diagnosticul a fost insa, din nou si previzibil, evitat. S-a scris putin si laudabil, dar desigur incomplet despre istoria pe care o traversam. Randurile de mai jos sunt despre cum, cand si de ce a murit speranta.
Comportamentul plutonieresc al autoritatilor, goana dupa senzationalul morbid, interjectia caraghioasa si ucigasa in momente de cumpana, brambureala administrativa, treaba romaneasca – pe toate le-am mai vazut in trecut. Cum a ajuns suma diferitelor nesanse de a trai in Romania sa produca doar resemnare?
"Cartea de nisip" incheie opera lui Jorge Luis Borges asa cum un rai incheie viata virtuosului credincios. Volumul reuneste texte scurte, dar suficiente. "Cartea de nisip" este picatura care se face ocean, iar si iar, intr-o inexplicabila succesiune de unicitati. Ce va intereseaza? Dragostea? E toata aici. Moartea? Istoria?
