Oana Dan
Istoria inchisa in 1989 nu putea ramane fara urmari in arta. Fluida ca forma, fortata in anumite granite in perioada comunista, arta nouazecista se ridica in doua directii. Anii au creat contextul unui paradox: arta urma sa aiba cea mai dinamica evolutie, marcata, insa, de cele mai abrupte prapastii.
Comunismul a impartit lumea literara romaneasca in visatori si proletcultisti. Democratia a adus clivajul nostalgicii trecutului – mizerabilistii prezentului. Cat a fost arta si cat a fost compromis in literatura ultimilor 70 de ani?
Exista, de-a lungul unei vieti, acele putine intalniri esentiale care te marcheaza si te slefuiesc, de care amintea si Ion Vianu intr-un interviu recent pentru Dela0.ro. Cum ii recunosti, insa, de la prima intalnire, pe acei oameni care iti apar in cale uneori doar pentru a te duce fie si cativa pasi mai departe?
La fiecare cotitura a istoriei, muzica romanilor s-a schimbat. De la romantele din comunismul tarziu la soundul actual, cu versuri – sumare - in engleza, care a cotropit topurile secolului XXI, muzica a reflectat, mai puternic decat literatura, tranzitia si toate schimbarile postrevolutionare.
Desi sintagma "familia celula de baza a societatii" e des repudiata, ramane adevarata concluzia ca o societate bolnava e formata din familii bolnave. Conflictele mari din jur au corespondente mai mici in interiorul familiilor, unde diferentele dintre generatii sunt din ce in ce mai abrupte.
Exact cand te simti mai sigur pe tine si crezi ca, in sfarsit, viata merge dupa un tipar daca nu armonios, atunci cel putin corect si calm, ei bine, exact atunci intervine cate o turbulenta. Momentul este la fel de neasteptat ca in calatoriile cu avionul, doar ca aici, in viata reala, nu e nimeni sa te avertizeze inainte.
Teologul Radu Preda raspunde mai multor intrebari delicate despre relatia romanilor cu Biserica Ortodoxa Romana. Tema e fierbinte, mai ales ca recent cateva organizatii non-guvernamentale au solicitat public incetarea finantarii BOR de la bugetul de stat. Avem, asadar, un proiect sau doar identitati?
Ion Vianu pune un diagnostic dur Romaniei de azi. Acesta nu este un simplu dialog, acesta este un manifest pentru normalitate. Se vor spune lucruri grave in cele ce urmeaza, la fel cum s-au mai spus in cadrul seriei publicistice "Ce facem cu Romania", dar niciodata umorul nu va lipsi.
Se intampla in aceasta tara, despre care se crede ca are tot ce ii trebuie sa ii fie bine, ca politicul atinge cele mai nebanuite cotloane, nu pentru a le trata, ci – din contra – pentru a le infesta. Am identificat problema la care ne uitam orwellian, dar inca nu avem solutii. Discutia ne priveste, insa, pe toti.
Scriitorul Norman Manea vorbeste, din postura celui care a trecut printr-o dubla trauma, despre disolutia conceptului de „acasa“, regasit in spatiul exilului doar in puterea limbii romane, dar si despre Romania asa cum se vede ea, astazi, din New York. Concluziile nu menajeaza, dar exista si motive de optimism.
