Vlad Stoicescu

Cu totii am avut, nu puteti nega!, in avantul tineretii, o forma de a tine jurnal. Fie ca a fost vorba de clasicul scris pe caiet sau de vreo formula criptata de a asterne idei pe hartie, transcrierea gandurilor tineretii a reprezentat una dintre cele mai intime forme de comunicare.

Cu prilejul celor 166 de ani de la nasterea Poetului, impliniti recent, ne amintim ca in Galati exista un grup statuar. Vechi de mai bine de o suta de ani, il infatiseaza pe Eminescu alaturi de muza sa. Mana acestei muze a fost furata, fara exceptie, in fiecare an de la Revolutie incoace.

I-am urmarit vreme de cateva luni. Despre initiativele lor s-a tot vorbit public in ultimul an. I-am cautat, insa, pentru a vedea si mai mult - structura din spatele proiectelor medicale (si sociale) in care sunt implicati. Pentru ca structura este ceea ce lipseste, in mod fundamental, sistemului sanitar romanesc.

In prag de Blue Monday, cea mai deprimanta zi a anului - pica pe 18 ianuarie -, si dupa aflarea vestii mortii lui David Bowie, ne-am permis sa rezervam cateva minute unor ganduri despre ciclicitate si mersul istoriei. Mers mai degraba impotriva decat in favoarea noastra.

Cum la final de roman si de an e la moda sa facem bilantul, ne-am gandit sa pregatim o lista cu „creme de la creme”, adica cele mai bune capitole ale muncii noastre pe anul acesta, pe care sa le lecturati asa, pe indelete, in aceste zile libere. Urmeaza un top 10 „al cititorilor” si o mica lauda de sine.

Un om tinand prizoniera libertatea tuturor - uneori, revolutiile functioneaza cu astfel de simplificari, care canalizeaza furia populara, dar o pot si deturna. Revolutia romana din 1989 a fost, din acest punct de vedere, un act profund ratat - caci ea a debutat chiar cu neintelegerea libertatii.

Aproape 200 de tari au ajuns la un acord istoric, semnand un protocol global de actiune pentru a reduce efectul schimbarilor climatice. E un demers nemaintalnit pana acum, care pune in sfarsit mediul pe lista urgentelor globale. Dar ce masuri cuprinde, de fapt, Acordul de la Paris?

De foarte mult timp medicina romaneasca e o lupta pentru supravietuire. E un adevar pe care il stim de ani si ani de zile. Nu-l descoperim cand Catalin Tolontan scrie ca o parte din ranitii de la Colectiv au murit din cauza infectiilor intraspitalicesti. Sau il descoperim, dar cu aferenta ipocrizie.

A trecut o luna de la incendiul din clubul Colectiv, o luna in care, desi ne-am reluat vietile cu toate activitatile lor ridicole, ne-am schimbat. Am strigat furie pe strazi, am dat jos guvernul si sunt sanse, pentru prima data in istoria post comunista, sa ni se consolideze memoria recenta.

La Colectiv se avizase functionarea localului pe proprie raspundere si inspectori ISU ignorau lipsa autorizatiei de siguranta la incendiu, oferind servicii private clubului. La groapa politistului Bogdan Gigina au pus umarul alte autoritati ale statului, insarcinate cu "deplasarea in siguranta a tuturor participantilor la trafic".