Vlad Stoicescu
In viata, uneori, esti tentat sa crezi ca ceilalti sunt exact ca tine. Adica trec prin experiente din care invata (eventual) o gramada de lucruri, se imbogatesc sufleteste, trag niste concluzii, mediteaza la ce li se intampla. Traind se schimba un pic. Unii, insa, raman toata viata la fel, inerti, la conditia gastei care trece prin apa.
27 martie a fost o zi cu soare in Bucuresti, dar cativa nori amenintatori tot s-au strans pentru cativa din locuitorii sai de vaza. Raed Arafat, de pilda, are de duminica motive sa fie nelinistit - o asociatie a parintilor victimelor incendiului de la Colectiv si-a declarat intentia de a obtine vinovatii penale in dosarul cauzei.
Ziua de marti, 22 martie, a debutat fatidic, cu o puternica explozie la aeroportul din Bruxelles, urmata de deflagratii in cateva statii de metrou aflate in apropierea institutiilor europene. Exploziile au avut loc la patru zile de la capturarea, intr-un cartier bruxellez, a "creierului" atacurilor teroriste produse in noiembrie la Paris.
Presedintelui Romaniei i s-a facut, recent, un portret putin magulitor pe site-ul celui mai important saptamanal european, Der Spiegel. Publicatia germana a inventariat o parte din faptele mandatului de la Cotroceni al lui Klaus Iohannis si-a ajuns la o concluzie fara echivoc: e un diletant! Semnele erau acolo de ceva vreme.
Ce mai e nou prin lume in aceasta primavara? Nimic. La fel ca acum treizeci sau ca acum trei sute sau trei mii de ani. Dar ceva, totusi, trebuie sa se intample! Bineinteles. Oamenii ar innebuni cu totii daca ar fi scosi din iluzia ca participa la istorie, ca epoca in care s-au intamplat e unica, speciala, ca nicio alta.
Poate ca e cumva mai simplu sa "cureti" astfel o presa facuta (adesea) prost: dar, urmand exemplul boicotului Antenelor, nu sepoate spera decat la extinderea filosofiei, spre a cuprinde (pe drept) toate organele de presa care nu respecta / sfideaza / deformeaza standardele jurnalistice. Si nu-s deloc putine.
Scria Albert Camus ca "prostia are talentul de a fi insistenta". Pe masura ce cresti si descoperi adevarurile din sensul sintagmei, nu ti se mai pare comic, ci tragic. Accepti ca prostia nu e numai insistenta, ci si infinita si nemuritoare. Spre deosebire de inteligenta, care are limitele sale.
In aceste zile de capa si spada n-avem de-a face nici cu o incercare de suprimare a libertatii de exprimare, nici cu vreo poveste de succes a felului in care statul roman recupereaza un prejudiciu de zeci de milioane de euro. Avem de-a face doar cu povestea nesfarsita a unei victimizari.
Patronul roman mediu statistic are tipologia micului combinagiu care, pe salarii mici, ar vrea ca angajatii sa suplineasca doua sau trei joburi, sa stea peste program din entuziasm si, daca se poate, sa vina la munca in timpul liber. Oferta lui este de nerefuzat: munca aproape gratis.
Cand ne-am intalnit la mijlocul anului 2009, Otto Adler abia implinise 80 de ani, se lupta zambind cu un cancer de prostata si lucra la o carte despre genetica urii. Astazi, cand s-au implinit 71 de ani de la eliberarea Auschwitzului, nu mai e aici - dar cuvintele sale vor supravietui timpului.











