Vlad Stoicescu
Co-fondator al publicației Dela0.ro și editor coordonator al proiectului de investigații Să fie lumină. În presa alternativă din 2011. Multiplu laureat al Premiilor Superscrieri.
Academia Romana fardeaza circumstantele unui discurs care, negand existenta Holocaustului din Romania chiar in aula institutiei, a fost primit cu aplauze de membrii sai. In randurile urmatoare, explicatii si reactii, dar mai ales inconsecvente institutionale de gasit abia la o privire mai atenta.
Exista, de-a lungul unei vieti, acele putine intalniri esentiale care te marcheaza si te slefuiesc, de care amintea si Ion Vianu intr-un interviu recent pentru Dela0.ro. Cum ii recunosti, insa, de la prima intalnire, pe acei oameni care iti apar in cale uneori doar pentru a te duce fie si cativa pasi mai departe?
Exact cand te simti mai sigur pe tine si crezi ca, in sfarsit, viata merge dupa un tipar daca nu armonios, atunci cel putin corect si calm, ei bine, exact atunci intervine cate o turbulenta. Momentul este la fel de neasteptat ca in calatoriile cu avionul, doar ca aici, in viata reala, nu e nimeni sa te avertizeze inainte.
Se intampla in aceasta tara, despre care se crede ca are tot ce ii trebuie sa ii fie bine, ca politicul atinge cele mai nebanuite cotloane, nu pentru a le trata, ci – din contra – pentru a le infesta. Am identificat problema la care ne uitam orwellian, dar inca nu avem solutii. Discutia ne priveste, insa, pe toti.
Un medic si un marinar transformat in ziarist si-au refacut destinele la mii de kilometri departare de Romania. E o propozitie concisa, care exprima fapte concrete, dar nu in cautarea factualului se scriu randurile urmatoare, ci a motivelor care determina cel mai greu abandon dintre toate: al propriei tari.
E o vreme a deciziilor si o vreme a contemplarii lumii, o vreme in care ne uitam in trecut sau proiectam viitorul. In care cochetam, contemplam, vrem, speram. Pentru noi, a venit vremea prezentului, in care nu mai lasam clipa sa ne fuga, ci o prindem cu un bold, ca pe un gandac in insectar.
Seria publicistica “Ce facem cu Romania” paseste pe culoarele intunecate ale comunismului, nu in cautarea victimelor, ci a lucrurilor care i-au supravietuit pana azi. Comunismul a fost scoala celui mai feroce egoism, sustine Ion Vianu, iar Vladimir Tismaneanu arata cum sistemul a invadat casele, dar nu si sufletele.
Monarhia a rezistat vreme de 82 de ani la carma Romaniei, dar existenta ei – in forma cunoscuta si sub dinastia de Hohenzollern – a fost mereu amenintata de alte proiecte politice. Ar fi putut miscarile invizibile ale istoriei sa ne duca spre altceva? Cum ar fi aratat tara daca ele deveneau realitate?
Despre “razboiul om la om, institutie la intitutie, firma la firma” vorbeste jurnalistul Liviu Mihaiu. Cauzele sale, sustine fondatorul Radio Guerrilla, sunt de gasit in mostenirea nefasta a regimului comunist, iar solutia nu poate fi decat una singura – revenirea Regelui Mihai pe tron, la Bucuresti.
Calitatea scazuta a clasei politice, dublata de apatia unei societati care nu are exercitiul revoltei si al solidaritatii - la intersectia aceasta se afla radacina relelor din societatea romaneasca. Despre efectele contra-selectiei intr-o tara ajunsa, astazi, suma incompetentelor care o conduc, vorbeste Stelian Tanase.
