Vlad Stoicescu
Co-fondator al publicației Dela0.ro și editor coordonator al proiectului de investigații Să fie lumină. În presa alternativă din 2011. Multiplu laureat al Premiilor Superscrieri.
O meserie dezbracata de roba mesianica, trantita de pe orice soclu, sparta in bucati mici-mici, calcata, hulita si neinteleasa - asa arata jurnalismul romanesc astazi. In ciuda marilor incercari si ratari, doar si pentru acele cateva intalniri fundamentale, a fi ziarist ramane cea mai entuziasmanta meserie din lume.
We went to the Concordia Bakery not to unearth the stories of those unlucky enough to have lived under the clear sky, but to look for a ray of hope. Here, on the ring road of Ploiesti, a city 60 kilometers away from Bucharest, we found that ray of hope in the shape of a bakery, created to teach street children a craft.
Am mers la Brutaria Concordia nu pentru a sapa dupa povestile celor care au avut suficient nenoroc inainte pentru ca astazi sa fie aici. Ranile sunt inca deschise. Am venit din alt motiv: sa vedem o raza de speranta. Cand cea mai mare parte din viata ta a fost traita pe strada, sa faci paine poate fi o binecuvantare.
Exista o intreaga literatura a ridicolului dorintei de integrare, manifestata prin iesitul vineri noaptea in club, betia de sambata seara sau revenirea mahmura de duminica. Pornirea omului de a se alipi de semeni, amagindu-se cu prezenta celuilalt, nu e vreo noutate. Lipsa ei, insa, ar putea fi.
Daca nu vom pieri din cauza propriei prostii exacerbate, ridicolul sigur ne va ingropa pana la gat si pe urma ne va sufoca incet-incet. In fundal televizorul clipoceste. Urmeaza randuri despre stupiditate, uitare, ridicol si oameni care, desi impartiti in tabere, sunt solidari cu toate deodata.
Pe 18 iunie 2012, cand presa romana exploda in breaking news-uri, preluand suspiciunea de frauda academica investigata de revista Nature in cazul tezei doctorale a premierului Victor Ponta, un site prezenta in exclusivitate documentele probatorii. Aceasta e povestea unor oameni care si-au facut datoria: unii fata de public, ceilalti fata de patronii politici.
Stirile saptamanii trecute ne anunta ca va fi din ce in ce mai rau pentru romanul mediu statistic. Iar asta e cu atat mai ingrijorator cu cat prostia si impostura raman la putere si sunt girate, zilnic, prin tacerea noastra, a majoritatii. Cei mai buni s-au retras pe margine. De Romania se ocupa mereu altii.
In contemplarea lui octombrie – luna cu cel mai frumos cer din an – bilantul lucrurilor bune care s-au terminat recent s-a transformat intr-un exercitiu de diversitate. „Recomandarile” sunt, la acest inceput de luna care aseaza culorile toamnei peste bronzul de vara, un mix de nostalgie, indieni sioux si Interbelic.
Adevarata drama nu este dragostea neimplinita. Nici infrangerea, abandonul, pierderea, esecul sau orice altceva ni s-ar parea ca se preteaza acestui rol. Nu, adevarata drama este uitarea. Din cauza ei, ne invartim uneori in acelasi cerc: toate celelalte se repeta la nesfarsit si dor de fiecare data.
Am incheiat o saptamana in care septembrie si-a intrat, pentru prima data, in drepturi. Am facut-o in cheia incercarii de a trai prezentul. Ne-a mers mai bine ca in alte toamne, poate pentru ca am acumulat ani si trairi. Sau poate pentru ca la acest inceput de toamna nu ne mai sperie absenta.
