Vlad Stoicescu
Co-fondator al publicației Dela0.ro și editor coordonator al proiectului de investigații Să fie lumină. În presa alternativă din 2011. Multiplu laureat al Premiilor Superscrieri.
Douazeci si sapte de texte au fost publicate, pana acum, in cadrul rubricii „Recomandarile Dela0.ro”. Acesta este al 28-lea si ultimul din 2012. S-au strans, s-ar zice, suficiente in urma pentru a face loc lucrurilor viitoare. In definitiv, e un exercitiu de selectie, despre ce pastram pentru a construi mai departe.
La Tichilesti, in ultima leprozerie a Romaniei, un om si-a legat viata de bolnavi: doctorul Rasvan Vasiliu, decorat, anul trecut, cu Ordinul Serviciul National in grad de Cavaler. Unicul specialist roman cu doctorat in lepra si-a facut casa acolo, castiga putin peste 2.000 de lei si nu are de la cine sa ia spaga.
Brusc a inceput sa ninga, dupa ploi torentiale decise sa faca pasul. Si mai brusc, USL-ul a castigat alegerile parlamentare, cu un procent ce aminteste de anii FSN-ului. Totul s-a petrecut aproape chirurgical. Urmeaza trei luni de iarna si alti ani de struto-camila. Ne adaptam?
9 decembrie 2012 a intrat in istoria parlamentara a Romaniei prin victoria electorala zdrobitoare a Uniunii Social Liberale. A fost o zi care a pus Romania in balanta, o zi in care, ca de fiecare data, fantomele politice au bantuit o casa parasita. Am mers acolo unde nici urnele de vot nu mai reusesc sa ajunga pentru a spune povestea celuilalt 9 decembrie. E o poveste la capatul careia am gasit natura umana desfacuta in emotiile sale primare.
V-ar putea parea fara noima titlul acesta, dar el este de fapt o invitatie la rafinarea spiritului de observatie. In noianul de fapte, unele enervante, cronofage sau irelevante, exista mereu acel detaliu care fixeaza borne si naste semnificatii. Acel detaliu fara de care zilele chiar ar parea total lipsite de sens.
Cel mai important eveniment al saptamanii trecute – targul de carte Gaudeamus – a readus in prim-plan cartile si lectura, impingand la periferie campania electorala in curs, discutiile goale de la televizor si chiar finalul acesta de toamna, in trecerea sa muta spre clocotitoarea iarna.
E seara, tarziu, toamna alearga pe aleile dezolate ale oraselor, iar in receptor se aude – o data, si inca o data, si inca o data – povestea parca trasa la indigo a unor oameni care se incapataneaza de douazeci de ani sa traiasca si sa vorbeasca romaneste acolo unde asta echivaleaza, tot mai mult, cu o crima.
Cea mai frumoasa duminica a anului este mereu una care de-abia a trecut, nicidecum una care va veni. O consumam, fiecare in felul sau, pe urma o dam in trecut cu sambata de dinainte si cu toata saptamana ei si apoi, terorizati de perspectiva zilei de luni, ne raportam la ea la modul ideal.
„Daca vrei sa construiesti o corabie, nu trimite oamenii sa stranga lemn, fa-i sa tanjeasca dupa marea nesfarsita”, scria Antoine de Saint-Exupery despre puterea iluziilor de a inspira realitatea. Randurile sale merita amintite la capatul saptamanii care l-a reconfirmat pe Barack Obama in pozitia celui mai puternic om al Planetei.
Oricum ar fi seful, cei mai multi nu cracnesc in fata lui. Cum a ajuns o treapta din ierarhia unui loc de munca sa devina o sperietoare pentru cei aflati pe pozitii inferioare? De ce nu gasim resurse de curaj sa ii tinem piept? Pentru raspunsuri curajoase, iata cateva recomandari menite sa intareasca stima de sine.
