Pentru "obiectivele mari", plagiatele pot fi transformate in miniplagiate, PR-ul institutional agresiv poate fi investmantat in recunoastere unanima si livrat ca indice de profesionalism, iar semnalele trase asupra unor nereguli pot fi expediate rapid ca simple delatiuni care nici nu merita bagate in seama.
A trecut si solstitiul acesta, a fost cea mai lunga zi din an, si poate nu intamplator ea a coincis cu manifestarile, la limita penibilului si chiar a legalitatii, din Parlamentul Romaniei. Avem acolo - se stie - un cuib (ba chiar o haita) de oameni cu alese maniere si calitati politice si morale. Astia suntem, cu astia defilam.
Partidul castiga en fanfare alegerile si guvernarea. Programul ne-a adus la 44%!, se remarca entuziast. Dar si Liderul!, completeaza sicofantii. Liderul e abatut: vrea sa fie o victorie personala, dar se poate pune pe sine doar in fruntea Programului. Capul guvernului trebuie sa fie altcineva - insa umbra Liderului vitregeste.
TIFF la Cluj, FITS la Sibiu, intalnirea dintre Donald Trump si Klaus Iohannis, alegerile locale partiale de pe la Craiova si de prin alte parti ale tarii, Simona Halep, Christoph Daum – toti si toate si-au gasit un loc in rubrica noastra saptamanala, desi, la drept vorbind, pe multe am putea sa le mai si lasam in urma.
La Londra, neexistand slava Domnului si nefiind (doar) Rusaliile, ci (si) Ramadanul, s-a intamplat iar pocinogul terorist. Noi suntem deocamdata feriti: ne apara vigilenta literara a lui Adrian Papahagi si romanii verzi convinsi ca trebuie sa lupte, printre altele, si cu musulmanii. Cu toti musulmanii.
