Nu avem partide de dreapta sau de stanga, ci doar vlastare ale aceluiasi unic partid-stat FSN, care si-au luat nume cu iz european si care se impopotoneaza cu etichete - „stanga”, „dreapta” - ca sa nu se incurce intre ele la furat. De fapt, aceste asa-zise partide sunt doar de-a dreapta si de-a stanga banului public.
Aici nu este loc de texte cu iz electoral, chiar daca lasam in urma saptamana fierbinte a referendumului. Se ocupa alte rubrici de clivaje si demagogie. La obisnuitele „Recomandari” cautam doar explicatii pentru derivele de toate felurile. Si o facem cu incursiuni in literatura si in trecutul recent.
Doi dintre cei trei membri ai echipei Dela0.ro au castigat, saptamana trecuta, premiul Tanarul Jurnalist al Anului pentru campania „Cum petrec baietii destepti gunoaiele la groapa”. Inceputul acesta nu este dedicat laudei de sine. El doar subliniaza, in tuse groase, randurile care urmeaza.
L-am evitat pe Hemingway ani buni, de teama unei dezamagiri. „Fiesta”,insa, a umplut de sens o dupa amiaza torida si mi-a reamintit de ce indemnul „carpe diem” nu functioneaza conform proiectiei. Este o carte despre singuratate in mijlocul prietenilor si despre vidul unei generatii pierdute.
Cuvantul „libertate” este poate ultimul dintre acele mari cuvinte care nu pot capata un trup. Libertatea nu exista, exista doar idei, nobile sau tragice sau chiar meschine, despre libertate. Libertatea nu este nici macar suma acestor idei, care oricum nu se pot insuma.
Sunt cateva lucruri ramase in urma saptamanii care a trecut ce n-ar putea fi intelese decat de aici. De pe nava aceasta numita Romania, careia ii recunoastem intr-un tarziu meritele: fara naufragiul ei constant, am fi fost, poate, altcineva. Iata la ce capat de mare ne-au fugit gandurile in ultimele sapte zile.
Ce traim acum in Romania este un spectacol halucinant. E ca si cum iti arde casa si in loc sa pui mana pe galeti, sa stingi incendiul, te duci sa faci un dus si incepi sa canti in pielea goala la chitara. E timpul sa avem o discutie cu noi insine si cu cei apropiati despre tipul de viitor pe care vrem sa il avem in Romania.
256 de parlamentari ne-au pus pe umeri, saptamana trecuta, raspunderea unei alegeri. O alegere intre un rau deja cunoscut si altul aflat pe punctul de a-i lua locul. Nu e o solutie la prezent, doar o metoda de a ramane intregi la minte in timp ce-l traversam: iata cateva evadari din contemporaneitate.
Plagiatul tanarului si ambitiosului premier Victor Ponta – subiectul ultimelor doua saptamani –, ne-a provocat mirari si cateva concluzii despre geografia moralei, impostura, etica, limitele minciunii, cateva carti si momente pe care nu le putem uita. Plus cate ceva despre civilizatia aducerii aminte.
Daca ar fi existat suprarealism in jurnalism, am fi pretins ca suntem ziaristi amestecand faptele cu situatii demne de Urmuz. Asa ramanem doar niste observatori usor cinici si neincrezatori in emotiile primare. Va facem o trecere in revista a lucrurilor in care, desi credem, ne scapa printre degete.
