Ce se schimba odata cu plecarea Cabinetului Boc? Ce inlocuieste docilitatea fostului premier in relatia cu Palatul Cotroceni? Prezenta greilor PDL are continuitatea asigurata prin instalarea unor personaje subordonate fostilor titulari ai posturilor ministeriale? Iata cateva raspunsuri in randurile urmatoare.
Protestatarul care a facut recent valva cu discursul sustinut la Parlamentul European a ales, dintr-o nefericita pozitionare, sa dea solidaritatea pe complicitate si Piata Universitatii pe “Sinteza zilei”. De ce atatia oameni onorabili accepta in Romania vecinatatea unor lichele? I-am scris lui Claudiu, in acest inceput de 2012 aflat sub semnul lui Caragiale.
Volumul „Papagalul lui Flaubert”, explozia literara a lui Julian Barnes, este o carte de o enervanta perfectiune. Gasiti mai jos revolta mea neputincioasa – sunt un flaubertian batran care nu mai gaseste nimic nou de spus. Julian Barnes, cel mai bun scriitor englez de la inceputul acestui mileniu, a spus deja totul. Lasati orice speranta la intrare.
Ultimul film al lui Clint Eastwood va fi premiat si probabil va fi contestat. Ce se gaseste, insa, dincolo de prestatia impecabila a lui Leonardo diCaprio? Cine a fost de fapt J. Edgar Hoover si de ce este bine sa intelegem exact concluzia vietii sale? Acest film este ultima carte pe care octogenarul Clint Eastwood o pariaza pe institutia eroului.
O distributie de Oscar si amprenta lui Roman Polanski, care este regizor si scenarist. „Carnagiul”, ultimul sau film lansat la inceputul anului, spune povestea a doua cupluri, care petrec o seara impreuna discutand despre problemele copiilor lor. Discutia escaladeaza scotand la iveala frustrari si minciuni. Iar asta face ca filmul sa fie despre noi.
Vlad Mixich crede ca nimic nu exista inainte de a fi povestit. Experienta de jurnalist i-a dat ocazia sa cunoasca romani mai mult sau mai putin controversati. A transformat-o in poveste. Si in portret. In 10 povesti portret ce poarta titlul „Fanaticii”. Iar cartea asta este ca o calatorie in Nepal. Esti la inceput, ti-e frica, dar esti curajos si urci.
Cel ce m-a invins este Truman Capote (si cati ani m-am ferit de el, si ce demon sau ce providenta m-au tinut departe de blestematul acesta!). A fost o proza scurta – cateva pagini acolo. „O amintire de Craciun“ nu este cea mai buna proza scurta din istorii, dar cine poate spune care este cea mai buna proza scurta, si ce importanta mai are?
„Franny si Zooey” este cartea dincolo de care J.D.Salinger nu mai avea unde sa calatoreasca in inima celor tineri, a celor care au pacatele inainte. Povestea lui „Franny si Zooey” este ca o scrisoare blestemata sa isi caute singura destinatarul. O posibila fericire. Stiti clipa aceea cand intelegi ca te vei preda nostalgiei si va fi bine?
Mi-l imaginez pe Traian Basescu, in serile sale de tihna, intrebandu-se vesel “care presa?”. Poate fi si in asta o victorie, din moment ce e printre putinii romani care o mai fac. Adevarul e insa altul. Presedintele e un editor de clasa: ne spune care sunt subiectele de interes si cand se transforma presa intr-un dusman al poporului.
Haruki Murakami este un zeu, asa cum sunt toti scriitorii care ajung la inima harului lor. Haruki Murakami este un zeu crud, dar rafinat, care isi lasa personajele sa moara pentru a supravietui o idee - viata este o finita nebunie. Murakami i-a tradus in japoneza pe Salinger si Fitzgerald, scriitorii sai americani, ai sai, ca si ai mei.
