Oana Dan
Corupti am trimis la inchisoare, corupti se vor naste iar, politicieni am demis pentru neadevar, politicieni vor minti din nou. Si va mai trece o primavara peste aceste lumesti vini, dar pana atunci sa o sarbatorim pe asta. In spiritul finalului de martie, va anuntam ca evenimentul saptamanii este ca s-au intors berzele.
Colegul (de breasla si spatiu virtual) si prietenul (de pahar si alte momente sensibile) Horia Ghibutiu bifeaza o premiera in media autohtona: isi publica o „carte pe blog”, adica o selectie de texte clasic reunite intr-un volum electronic. Nu miroase a hartie tiparita, dar are in rest toate calitatile cuvantului care ramane, nu trece.
Actrita Ana Pepine joaca, danseaza, improvizeaza, face pantomima, sport si arte martiale pe scena si cauta continuu noi forme de exprimare artistica prin care sa transmita iubire celor din jur. Pe 18 martie o intalniti la Ateneul Roman, la un eveniment caritabil dedicat copiilor aflati in risc de abandon.
S-ar putea spune, chiar cu riscul redundantei, ca tara noastra-i tara noastra si este asa cum este. De pilda, cati oameni ati auzit ca isi doreau caderea regimului ceausisto-comunist din ratiuni morale? Ei bine, nu: cetatenii, intr-o majoritate absoluta, voiau televiziune si banane. Iar, de Sarbatori, TV si citrice.
Exista oameni care cu greu invata sa traiasca singuri, la fel cum exista cei carora le e imposibil sa coabiteze. Si mai exista inca doua categorii: cei care trec prin grele singuratati revelatoare inaintea gasirii echilibrului si cei care isi pierd echilibrul atunci cand se trezesc scosi din confortul iluziei unei relatii.
Daca acceptam cu seninatate, ba chiar cu omeneasca intelegere, ca pretul intrarii la puscarie a lui Dan Voiculescu a fost ramanerea in libertate a Elenei Udrea, cu toata reteaua de coruptie construita in ani si ani sub bugetele imense date spre gestiune si spoliere Doamnei, atunci ne meritam cumva soarta.
Saptamana aceasta cea mai adecvata recomandare ar fi reflectia in marginea concluziei lui Edmund Leach, un antropolog britanic, interpret al cunoscutului Claude Levi-Strauss: „departe de a sta la baza unei societati sanatoase, familia, cu secretele ei rusinoase, e sursa tuturor nemultumirilor noastre”.
Greu de crezut ca, la capatul unei saptamani marcate de larma scandalului intern Udrea-SRI, o desfasurare externa de evenimente e capabila sa ia caimacul in seria lucrurilor demne de a fi retinute. Si totusi se intampla: dezvaluirile globale din afacerea HSBC deschid cutia unor secrete financiare colosale. Romania nu-i ferita.
Are 17 ani, e in clasa a X-a la Liceul “Grigore Moisil” din Bucuresti si tocmai a lansat prima sa aplicatie de smartphone numita „Cum se scrie?” disponibila deocamdata doar pentru Android. Cum a ajuns sa creeze o astfel de aplicatie, ce obiective are mai departe si, mai ales, care este scopul unui asemenea proiect?
Un functionar al impozantei Arhive dintr-un oarecare oras porneste in cautarea unei femei despre care nu stie aproape nimic. Totul se schimba, regulile sunt incalcate, iar traiectoria vietii ia o turnura neasteptata: domnul Jose se arunca in bratele aventurii ca un adolescent la prima iubire. Totul pentru un nume.
