Oana Dan
Stirile saptamanii trecute ne anunta ca va fi din ce in ce mai rau pentru romanul mediu statistic. Iar asta e cu atat mai ingrijorator cu cat prostia si impostura raman la putere si sunt girate, zilnic, prin tacerea noastra, a majoritatii. Cei mai buni s-au retras pe margine. De Romania se ocupa mereu altii.
Bogdan Cosa a jucat poker in facultate, traind pe muchia riscului, s-a lasat cand impozitele l-au coplesit si a pus totul pe hartie in romanul „Poker”, castigand concursul de debut la Editura Cartea Romaneasca. Tanarul iubeste sa taie lemne, detesta mesele lungi si e plictisit de interviuri. Acesta nu e un interviu.
In contemplarea lui octombrie – luna cu cel mai frumos cer din an – bilantul lucrurilor bune care s-au terminat recent s-a transformat intr-un exercitiu de diversitate. „Recomandarile” sunt, la acest inceput de luna care aseaza culorile toamnei peste bronzul de vara, un mix de nostalgie, indieni sioux si Interbelic.
Adevarata drama nu este dragostea neimplinita. Nici infrangerea, abandonul, pierderea, esecul sau orice altceva ni s-ar parea ca se preteaza acestui rol. Nu, adevarata drama este uitarea. Din cauza ei, ne invartim uneori in acelasi cerc: toate celelalte se repeta la nesfarsit si dor de fiecare data.
La inceputul anului s-a vorbit intens de abuzurile jandarmilor, in contextul violentelor produse pe 15 ianuarie 2012 in Piata Universitatii din Bucuresti. Dar ele - violentele - pot surveni nu numai aplicand, ci si suprainterpretand legea. Trei tineri contesta amenzi absurde date de cei care ar trebui sa asigure ordinea publica.
Am incheiat o saptamana in care septembrie si-a intrat, pentru prima data, in drepturi. Am facut-o in cheia incercarii de a trai prezentul. Ne-a mers mai bine ca in alte toamne, poate pentru ca am acumulat ani si trairi. Sau poate pentru ca la acest inceput de toamna nu ne mai sperie absenta.
La inceput de toamna lumea se scufunda ritualic in melancolie, unii simuleaza chiar si depresia, de parca sfarsitul estival ar fi etern, de parca nu ar urma o alta vara peste cateva luni, de parca n-ar mai veni alti ani si alte vacante, cu alte proiectii la fel de naive ca cele din 2012. Avem antidot la tristetile pluviale.
Pasiunea sterila si agresivitatea de care romanii au dat dovada de-a lungul verii nu sunt altceva decat simptome ale nevrozei balcanice de care sufera. Psihanalistul Vasile Zamfirescu o demanteleaza, da explicatii si, mai ales, ofera solutii.
Sunt destule bilanturi de facut dupa o vara, cum spun cronicarii vremurilor, fierbinte la propriu si la figurat. Timpul nu sta insa pe loc. Calendarele au fost, mereu, exemple de incapatanare. Nu fac exceptie nici acum: zilele continua sa curga indiferente la zbaterea oamenilor si zilelor.
Vara este, probabil, anotimpul care predispune cel mai puternic la lentoare. La a nu face nimic sau, daca trebuie facute anumite lucruri, la a le face lent, lent. Pletora de concedii de vara e un semn clar: in anotimpul cel mai fierbinte, pauzele sunt extrem de benefice. Iata cum am intampinat prima saptamana de august.
