Uimeste (si indigneaza) tot mai mult analfabetismul aproape functional al celor alesi de Partidul Aproape Unic sa conduca tara. Nu ar trebui. E o uimire care nu prea isi are locul in conditiile date. La mijloc este, din nefericire, si o chestiune generationala, un cusur care vine de departe si nu duce nicaieri.
Candva, site-ul nostru a gazduit un interviu cu Slavenka Drakulici, una dintre marile scriitoare din spatiul fostei Iugoslavii. O intelectuala lucida si, de aceea, obligata la exil. E un moment nimerit sa ne intoarcem, macar pentru cateva clipe, la intelepciunea dumisale. Avem o pilda de gasit in vorbele Slavenkai.
In ultimii noua ani Romania a avut sase prim-ministri desemnati si patru interimari. Se pregateste acum de instalare al saptelea sef de guvern desemnat, dupa ce Viorica Dancila a primit binecuvantarea lui Liviu Dragnea de a forma un nou cabinet. Prima femeie premier din istoria noastra e si ultima catastrofa care ni se intampla.
Cand iei distanta de Romania se vede mai bine: problemele care macina societatea noastra sunt, in definitiv, probleme de logica. Mai exact, ele atesta lipsa noastra comuna de logica si capacitatea de a ne invarti la nesfarsit in acelasi cerc vicios, fara a gasi solutia. Problemele, asadar. Sa le numaram, coane Fanica.
Am incheiat anul trecut cu funeralii regale, dar 2017 n-a fost deloc maiestuos. Politic, am sfarsit asa cum am inceput: cu strada protestand impotriva unei puteri abuzive. Social, la fel: Romania n-a avansat deloc in tratarea problemelor (sistemice) care o afecteaza. Urmeaza mai binele? Anticipam ca nu.
Romania si-a ingropat saptamana trecuta ultimul monarh. A facut-o intr-o procesiune demna de un rege, pe care poporul (republican?) nu l-a socotit totusi demn sa si domneasca. Insa e ceva mai mult care dispare chiar acum sub ochii nostri: o lume imperfecta, dar tractata la un minim de valori europene.
Dupa sfanta afacere cu pelerinajul organizat in luna octombrie la Iasi, de Sfanta Parascheva, primaria lui Florentin Pandele revine in forta cu o noua pomana de sezon. Si aceasta urmeaza sa fie decontata tot din bani publici. Putem sa-i spunem, spre simplificare, "Mos Craciun, filiera cipriota".
A trecut si acest 1 decembrie, ziua noastra nationala. A fost exact ca de obicei, aproape nimic in plus, aproape nimic in minus, doar un amestec de balci, ceva intre fals-inaltator si ridicol. A fost, practic, inca un prilej - desi nu era neaparat cazul - sa constatam abisala noastra ignoranta colectiva. Hai, Romania!
