Cel mai bine se vede cat de mica este in gandire si in actiune tara noastra cand te intorci pe Aeroportul Otopeni. Se observa, de la aterizarea pe meleaguri romanesti, interesul si priceperea fata de cei vii. Sentimentul este ca revii intr-o colonie penitenciara. Noroc ca-i divinitatea mereu indulgenta cu pacatele noastre.
Nu se poate calcula numarul celor care au decedat din vara lui 2015 incoace pe fondul bolilor asociate consumului de droguri si care ar fi avut o sansa sa traiasca daca actiunile asumate pe hartie de statul roman ar fi avut corespondent in realitate. Se poate spune insa ca oameni au murit si ca exista in asta o vina sistemica.
O sarabanda de fapte mari si de fapte marunte a marcat trecerea ultimei saptamani. Liderii lumii s-au strambat in fata camerelor de luat vederi, politicienii nostri s-au schimonosit si ei, stalcind limbile pamantului si debitand prostioare. In nelipsita colectie de fapte cotidiene, un amanunt s-a strecurat neobservat.
A trecut, intr-o atmosfera festiva, incarcata de flori, si acest 8 martie. S-a celebrat, din vorbe, Femeia – dar la cinci ani de la promulgarea legii violentei domestice lucrurile stau la fel de prost pentru victimele abuzurilor conjugale. Bataia cea de toate zilele se indura, de cele mai multe ori, cu largul concurs al statului.
Exista un proverb latinesc care constata ca avaritia este suma tututor viciilor. In chestiunea naturii umane nu stam mai bine decat sesizasera fratii nostri latini: stam, adica, rau. Cand le vedeti indragitilor nostri conducatori avaritia, sa aveti in vedere toate nenorocirile care vin pe nevazute la pachet.
