Recomandările Dela0.ro

Tot ceea ce nu poate fi lăsat în urmă.

Am fost asaltati recent de variate declaratii, indignari si idei. Lansate in spatiul public ele nu fac decat sa confirme tripleta identitara curenta cu care se identifica si la care aspira prea multi contemporani: intoleranta, incultura, impostura. Personaje ilustrative au fost: Elena Udrea, Mircea Badea, Gabriel Oprea, Daniel Barbu.
A trecut anul de cand un politist de la Rutiera a suferit un accident mortal gonind in capul coloanei oficiale a lui Gabriel Oprea, la vremea respectiva ministru si vicepremier. Ce ne spune Senatul Romaniei astazi? Ca a fost doar o intamplare nefericita - una pentru care, in orice caz, nu poate fi tras la raspundere generalul Oprea.
Nu mai e de gluma. A inceput scoala, e clar, s-a dus si vara asta. Uite acum vor incepe promotiile, Vinerea Neagra, Martea Maro, Joia Dulce si toate celelalte gaselnite ale creativilor din vanzari, nici nu o sa ne dam seama cand, dar incet-incet vor rasuna jingle-urile cu alde Mos Craciun, ho-ho-ho!, si gata si 2016.
In Capitala, o primarie de sector a demarat recent o actiune de igienizare a spatiului public, procedand la demolarea unor constructii ilegale in care locuiesc oameni. Evacuatilor li s-a propus un plan demn de lumea a treia: sa fie mutati din strada tot in strada, langa un cimitir. Apoi primaria s-a razgandit. Faptele insa raman.
Un contingent din randul social democratilor autohtoni, care cuprinde o vedeta, un fost consilier de stat, cativa ilustri senatori si deputati, dar si un patron de televiziune, s-a inscris in ultimele zile in Partidul Romania Unita. Ce cauta ei intr-o formatiune cu mesaj ultranationalist ale carei simboluri sunt Stefan cel Mare si Vlad Tepes?
Victor Ponta a dat glas saptamana trecuta propriei explicatii despre ce s-a intamplat, in 2014, cu votul din diaspora. Cozile, unde s-au format, ar fi fost alcatuite din cetateni care se asezau de trei-patru ori la rand, “ca sa se arate la televizor”. Nici la doi ani distanta fostul premier nu intelege de ce a pierdut alegerile.
Se afla in plina desfasurare Jocurile Olimpice, tocmai la Rio de Janeiro, in Brazilia. Nu ne merge prea bine in intrecerea globala pe medalii, semn ca, desi nici la Londra, in 2012, n-am facut mare lucru, in ultimii patru ani sportul romanesc a capotat mancat din interior de coruptie si dezinteres.
Suntem guvernati, la nivelul mentalului public, de o "arhiva generala" care ne-a inmagazinat toate stupiditatile ori, mai rau, toate falsele exemple, vaduvindu-ne in acelasi timp de numele si intamplarile cu adevarat semnificative. Si pentru ca nu stim, nici nu mai intelegem, riscand mereu sa comitem aceleasi greseli. Pana cand?
Unul dintre cei mai cunoscuti si premiati scriitori contemporani norvegieni, Per Petterson, un impecabil observator al celorlalti, noteaza intr-unul dintre volumele care i-au adus faima - puternic marcat de ultimele cuvinte critice ale mamei sale - ce inseamna sa fii propriul actor si cum sa te joci pe tine zilnic.
La inceput au fost cuvintele – cate 300, asezate vreme de doi ani de zile pe contul de Facebook al Dela0.ro in cadrul unei rubrici de autor care tranzita granita dintre jurnalism si literatura. Autorul ramane Iulian Andrei. Rubrica transformata s-a mutat pe site. “Povestea de 300 de cuvinte” a iesit din scena, "Viata ca o proza" a intrat.