Andrei Crăciun
Sunt, din nou, replici fierbinti pe distanta politico-diplomatica dintre Bucuresti si Budapesta, dupa ce mai multi lideri politici maghiari au vorbit despre autonomie in Transilvania si chiar despre asumarea unui eventual conflict cu Romania. Ar fi util si mai in spiritul prezentului sa gasim cateva replici si altor patru intrebari.
Doua sunt articolele despre Romania care, aparand in paginile celei mai importante publicatii academice americane - New York Review of Books -, au facut cariera. Fiecare in parte explica, in epoci diferite, traseul recent al unei tari pe care chiar noi, locuitorii ei, ne-am obisnuit s-o plasam mereu sub semnul exceptiei.
Noaptea orasul traieste o altfel de viata, transformandu-se intr-o fiinta fara nicio legatura cu entitatea diurna din care se trage si la care, inevitabil, se va intoarce. Odata cu caderea serii, insa, parca ies demonii si din onestii angajati care sustin, in timpul zilelor, balanta bugetara a statului roman.
Dintr-o gluma starnita de o declaratie mai veche a celebrului Gheorghe Stefan de la Piatra Neamt, am ajuns sa folosim in echipa Dela0.ro o constructie de tipul celei din titlu. Dincolo de umorul semantic si contextual, sintagma e cat se poate de serioasa. Ce avem, cu-adevarat, puterea sa recunoastem?
O intalnire de acum aproape o suta de ani serveste ca pretext pentru a lansa o intrebare importanta si evitata, ca orice lucru prea iscoditor cu destinele noastre: ce este de ales intre o victorie care pregateste o infrangere si o capitulare vaduvita de orice demnitate? Nu va nelinistiti: nu gasiti raspunsul aici.
Fugi sau nu de ceea ce simti, pana la urma tot te ajunge din urma, te cuprinde din interior, iti intra in sange si apoi urca la cap. Si uite-asa din om ajungi neom si ziua se consuma, mai ales daca emotia cu pricina e frumoasa si enervanta gelozie. Nu stii nici cum se instaleaza, nici cum s-o faci sa dispara repede.
La mijlocul lunii ianuarie 2013, fostul premier Radu Vasile acorda un amplu interviu pentru Dela0.ro si ziarul Adevarul, in cadrul seriei "Ce facem cu Romania". Publicarea dialogului s-a tot amanat. N-a intuit nimeni ca va fi cel din urma. Radu Vasile a decedat miercuri, 3 iulie. Acestea sunt ultimele sale confesiuni publice.
Incercam sa navigam printre apele tulburi ale scandalului saptamanii – povestea reactiei inflamate a lui Robert Turcescu la adresa prezentei Nadiei Comaneci intr-o reclama la margarina, plus valul de critici si solidarizari care i-au urmat. Reusim astfel: nicio vorba, aici, despre tartinabila lume romaneasca.
Sunt oamenii de care radem cel mai usor. Uneori ne intra in reflex si facem misto de ei foarte des. Ei nu se supara. Ceea ce ne scapa noua este ca ei, naivii, au descoperit deja secretul: ca sa faci ceva, ceva adevarat, trebuie sa fii un pic lipsit de experienta si de judecata matura, un pic credul si sincer. Adica un pic naiv.
Mia este casatorita cu Boris. Boris o paraseste pentru o colega mai tanara. Mia are o cadere nervoasa. Apoi invata sa traiasca fara el. Diminetile ii par din nou frumoase, redescopera placeri si reinvie relatii, facand o calatorie in orasul copilariei. Povestea Miei ar putea fi a fiecarei femei.
