Andrei Crăciun

514 ARTICOLE 0 COMENTARII
Istoricul Radu Ioanid vorbeste despre relatia dificila a elitelor romanesti cu minoritatea evreiasca autohtona si despre un trecut care trebuie inteles inainte de a raspunde la intrebarea “Ce facem cu Romania”. Vocea sa e necesara pentru a deslusi cum sfarseste Romania interbelica in razboi si in genocid.
In trecut iti pareau un fel de Eldorado, dar astazi acele contexte la care odata ravneai nu sunt decat niste insule pe care nu mai vrei sa ajungi. De ce sa alegi sa nu mai iei parte la anumite expeditii? Motivul sa fie inconstanta naturii umane sau maturitatea deciziei de a nu te mai inscrie in anumite lupte?
Seria publicistica "Ce facem cu Romania" decojeste Interbelicul de haina glossy cu care a fost acoperit, intrand in culisele presei dintre cele doua razboaie mondiale. Sunt de gasit acolo si fascinatia, si oroarea, si semnele unui timp bun, si avertismentele raului radical ce avea sa vina la finalul anilor '30.
Dupa comica Republica de la Ploiesti si disputele virulente iscate in jurul implicarii de partea Germaniei in timpul Marelui Razboi, o noua falie s-a asezat ca o fatalitate peste destinele Romaniei. Mocnind de prea multa vreme, conflictul dintre traditionalisti si modernisti a explodat in Interbelic.
“Putin simpatic” la instalarea pe tronul de la Bucuresti, Carol I inaugureaza, odata cu domnia sa, si o granita invizibila, in transeele careia s-au purtat nenumarate batalii in ultimii 146 de ani. „Republica de la Ploiesti”, din august 1870, este prima falie care intra sub vizorul campaniei Dela0.ro - Adevarul.
O vorba ce a facut cariera in afara contextului in care a fost spusa – anume ca exista o stare de incremenire in proiect caracteristica romanilor – este cum nu se poate mai actuala astazi. Fara sa mai dam vina pe altii sau pe epoca, poate e timpul sa ne intrebam daca nu cumva cel mai mare dusman al nostru suntem chiar noi.
Am initiat un sondaj cu intrebarea „Care au fost cei mai buni zece ani din istoria Romaniei?”. Daca exista lucruri in trecutul nostru, ca tara si societate, a caror suma da patria de astazi, atunci raspunsurile ar trebui sa ne spuna de unde venim, dar mai ales spre ce ne indreptam si ce "bagaj" purtam cu noi.
Maturizarea, care in cele mai multe cazuri coincide cu plecatul de acasa, cu ritualul parasirii casei parintilor, este cel mai adesea si inceputul dezradacinarii. Sau, macar, a constientizarii sentimentului. Apoi, pe masura ce trec anii si prapastiile cresc, devine din ce in ce mai greu sa te simti acasa.
Dela0.ro porneste, in colaborare cu ziarul Adevarul, o serie publicistica ampla, menita sa arate cum au ajuns aici istoria romanilor, politica, societatea si tara lor; sa predispuna la reflectie si sa propuna directii de dezvoltare. Asadar: cum si de ce? Reportaje, interviuri, analize, recursul la arhive, totul.
Am petrecut inca un an la groapa exact ca intr-o poezie de Samuel Beckett, ne-am bucurat zgomotos ca am scapat de 2012 si ca, iata, a venit 2013. Un an nou care – ne mintim frumos? – va fi diferit, adica mai bun, mai plin, asa cum ar fi trebuit sa fie 2012 dupa 2011, 2011 dupa 2010, 2010 dupa 2009.