Andrei Crăciun

473 ARTICOLE 0 COMENTARII
Am fost, cum se spune, trimis special in China, in 2008. Patru ani mai tarziu, m-am trimis singur in Anglia. Si atunci, si acum, in cautarea poeziei de dincolo de Jocurile Olimpice. Viata m-a adus, pentru o vreme, aici, in Londra, cat sa caut acolo unde reporterii acreditati n-au vreme sa zaboveasca.
Aici nu este loc de texte cu iz electoral, chiar daca lasam in urma saptamana fierbinte a referendumului. Se ocupa alte rubrici de clivaje si demagogie. La obisnuitele „Recomandari” cautam doar explicatii pentru derivele de toate felurile. Si o facem cu incursiuni in literatura si in trecutul recent.
Doi dintre cei trei membri ai echipei Dela0.ro au castigat, saptamana trecuta, premiul Tanarul Jurnalist al Anului pentru campania „Cum petrec baietii destepti gunoaiele la groapa”. Inceputul acesta nu este dedicat laudei de sine. El doar subliniaza, in tuse groase, randurile care urmeaza.
Cuvantul „libertate” este poate ultimul dintre acele mari cuvinte care nu pot capata un trup. Libertatea nu exista, exista doar idei, nobile sau tragice sau chiar meschine, despre libertate. Libertatea nu este nici macar suma acestor idei, care oricum nu se pot insuma.
Sunt cateva lucruri ramase in urma saptamanii care a trecut ce n-ar putea fi intelese decat de aici. De pe nava aceasta numita Romania, careia ii recunoastem intr-un tarziu meritele: fara naufragiul ei constant, am fi fost, poate, altcineva. Iata la ce capat de mare ne-au fugit gandurile in ultimele sapte zile.
256 de parlamentari ne-au pus pe umeri, saptamana trecuta, raspunderea unei alegeri. O alegere intre un rau deja cunoscut si altul aflat pe punctul de a-i lua locul. Nu e o solutie la prezent, doar o metoda de a ramane intregi la minte in timp ce-l traversam: iata cateva evadari din contemporaneitate.
Plagiatul tanarului si ambitiosului premier Victor Ponta – subiectul ultimelor doua saptamani –, ne-a provocat mirari si cateva concluzii despre geografia moralei, impostura, etica, limitele minciunii, cateva carti si momente pe care nu le putem uita. Plus cate ceva despre civilizatia aducerii aminte.
Daca ar fi existat suprarealism in jurnalism, am fi pretins ca suntem ziaristi amestecand faptele cu situatii demne de Urmuz. Asa ramanem doar niste observatori usor cinici si neincrezatori in emotiile primare. Va facem o trecere in revista a lucrurilor in care, desi credem, ne scapa printre degete.
Se transforma, deja, intr-un experiment periculos: recomandarile echipei Dela0.ro incearca saptamana aceasta sa paseasca pe sarma, printre diferitele lucruri care nu s-au lasat ignorate. Nu e circ, dar ar putea fi: suntem, in ultima istanta, precum clovnii – zambete desenate atent peste riduri.
Revizitarea unui loc, recitirea unei carti si alte multe re-faceri, toate pentru a recastiga o emotie unica, simtita odata, intr-un anumit context, pe care oricat l-am recrea fizic, nu il putem recupera. Am incheiat o saptamana plina de astfel de incercari de retraire. Plus, avem si prima recomandare de la o cititoare.