Andrei Crăciun
Un mesaj postat pe internet de chirurgul Dan Oprea, de la Spitalul Judetean Prahova, a starnit furtuna in cabinetul de la Bucuresti al ministrului de resort, Eugen Nicolaescu. Dela0.ro a mers sa-l cunoasca pe doctorul care a avut curajul sa dea o marturie despre conditiile, mizeria si umilinta in care e obligat sa lucreze.
Ultimele Recomandari din 2013 vin la pachet cu versuri ale caror mesaje subliminale ar putea predispune nu doar la alcatuirea bilanturilor specifice finalului de an, ci si la cultivarea si valorificarea celei mai importante resurse dintre toate: timpul. Nu de alta, dar e aproape sigur ca exista viata si in 2014.
In timp ce un taxi il duce la un avion si avionul il duce catre un alt taxi, indragitul reporter de presa scrisa Iulian Andrei se opreste pe aeroportul din Frankfurt. Acolo, aterizarea il bantuie cu o fraza din cartea „Dulcele bar” de J.R. Moehringer. „Barbatii adevarati au grija de mamele lor”, ii spunea bunica tanarului J.R.
In spiritul altui inceput de saptamana, ne intrebam – putin angoasati, poate – „de ce?”. De ce perseveram in a face un lucru ori altul? De ce ne trezim lunea cand stim exact unde si cum vor sfarsi ziua si saptamana? De ce continuam sa credem cand toate semnele par potrivnice si lumea merge invers?
In ultimii 2 ani, echipa Dela0.ro n-a mai plusat la capitolul dioptrii, desi a mai scurtat din podoabe capilare, barbi si poate chiar din vise, dar a castigat sentimentul ca se poate produce, livra si consuma continut jurnalistic premium pe o piata tot mai lipsita si de ziaristi, si de public. Aceasta e povestea unei descoperiri.
Omul este, sa nu ne ferim de aceasta observatie elementara, un animal calator. Garile, aerogarile, porturile, aeroporturile, toate acestea si altele asemenea lor sunt bune puncte de observatie a naturii umane. Oamenii calatoresc, de cele mai multe ori, in grup. E o mare greseala, dar este si cumva inevitabil.
Intr-un dialog absolut spumos, doi mari literati ai limbii spaniole, Jorge Luis Borges si Ernesto Sabato, incearca sa stabileasca conditiile primei manifestari artistice a omului in spatiul pe care-l numim Pamant. Primul livreaza ca exemple olaritul si pictura, al doilea dansul si poezia involuntara.
De la Caragiale incoace – si zicem de Caragiale fiindca el a stiut s-o consemneze cel mai bine – apetenta romanului pentru faptul divers a ramas neschimbata. Nu conteaza atat de tare cat de dezastruos merge economia, cat conteaza drama de scara de bloc si, mai ales, barfa de budoar.
Ati recunoscut probabil, in titlu, versul de inceput al unei poezii de Tudor Arghezi. Nu ne-a lovit melancolia tarzie, ci altceva: constatarea ca vara asta indiana aflata pe sfarsite este una dintre cele mai frumoase toamne de care reusim sa ne amintim. Dar, stati, nu cumva asa am simtit ori zis si anul trecut?
Este o evidenta sa scriem ca mai mereu vedem lumea doar prin ochii nostri. Este, dar uneori un exercitiu de schimbat rolurile si perspectivele poate fi extrem de benefic. Asa ajungi nu numai sa ii mai si intelegi pe ceilalti, dar si sa te cunosti mai bine pe tine. Efectele pot fi cu totul uimitoare.
