Andrei Crăciun
O vorba ce a facut cariera in afara contextului in care a fost spusa – anume ca exista o stare de incremenire in proiect caracteristica romanilor – este cum nu se poate mai actuala astazi. Fara sa mai dam vina pe altii sau pe epoca, poate e timpul sa ne intrebam daca nu cumva cel mai mare dusman al nostru suntem chiar noi.
Am initiat un sondaj cu intrebarea „Care au fost cei mai buni zece ani din istoria Romaniei?”. Daca exista lucruri in trecutul nostru, ca tara si societate, a caror suma da patria de astazi, atunci raspunsurile ar trebui sa ne spuna de unde venim, dar mai ales spre ce ne indreptam si ce "bagaj" purtam cu noi.
Maturizarea, care in cele mai multe cazuri coincide cu plecatul de acasa, cu ritualul parasirii casei parintilor, este cel mai adesea si inceputul dezradacinarii. Sau, macar, a constientizarii sentimentului. Apoi, pe masura ce trec anii si prapastiile cresc, devine din ce in ce mai greu sa te simti acasa.
Dela0.ro porneste, in colaborare cu ziarul Adevarul, o serie publicistica ampla, menita sa arate cum au ajuns aici istoria romanilor, politica, societatea si tara lor; sa predispuna la reflectie si sa propuna directii de dezvoltare. Asadar: cum si de ce? Reportaje, interviuri, analize, recursul la arhive, totul.
Am petrecut inca un an la groapa exact ca intr-o poezie de Samuel Beckett, ne-am bucurat zgomotos ca am scapat de 2012 si ca, iata, a venit 2013. Un an nou care – ne mintim frumos? – va fi diferit, adica mai bun, mai plin, asa cum ar fi trebuit sa fie 2012 dupa 2011, 2011 dupa 2010, 2010 dupa 2009.
Douazeci si sapte de texte au fost publicate, pana acum, in cadrul rubricii „Recomandarile Dela0.ro”. Acesta este al 28-lea si ultimul din 2012. S-au strans, s-ar zice, suficiente in urma pentru a face loc lucrurilor viitoare. In definitiv, e un exercitiu de selectie, despre ce pastram pentru a construi mai departe.
La Tichilesti, in ultima leprozerie a Romaniei, un om si-a legat viata de bolnavi: doctorul Rasvan Vasiliu, decorat, anul trecut, cu Ordinul Serviciul National in grad de Cavaler. Unicul specialist roman cu doctorat in lepra si-a facut casa acolo, castiga putin peste 2.000 de lei si nu are de la cine sa ia spaga.
Brusc a inceput sa ninga, dupa ploi torentiale decise sa faca pasul. Si mai brusc, USL-ul a castigat alegerile parlamentare, cu un procent ce aminteste de anii FSN-ului. Totul s-a petrecut aproape chirurgical. Urmeaza trei luni de iarna si alti ani de struto-camila. Ne adaptam?
9 decembrie 2012 a intrat in istoria parlamentara a Romaniei prin victoria electorala zdrobitoare a Uniunii Social Liberale. A fost o zi care a pus Romania in balanta, o zi in care, ca de fiecare data, fantomele politice au bantuit o casa parasita. Am mers acolo unde nici urnele de vot nu mai reusesc sa ajunga pentru a spune povestea celuilalt 9 decembrie. E o poveste la capatul careia am gasit natura umana desfacuta in emotiile sale primare.
V-ar putea parea fara noima titlul acesta, dar el este de fapt o invitatie la rafinarea spiritului de observatie. In noianul de fapte, unele enervante, cronofage sau irelevante, exista mereu acel detaliu care fixeaza borne si naste semnificatii. Acel detaliu fara de care zilele chiar ar parea total lipsite de sens.
