Oana Dan
Maturizarea, care in cele mai multe cazuri coincide cu plecatul de acasa, cu ritualul parasirii casei parintilor, este cel mai adesea si inceputul dezradacinarii. Sau, macar, a constientizarii sentimentului. Apoi, pe masura ce trec anii si prapastiile cresc, devine din ce in ce mai greu sa te simti acasa.
Dela0.ro porneste, in colaborare cu ziarul Adevarul, o serie publicistica ampla, menita sa arate cum au ajuns aici istoria romanilor, politica, societatea si tara lor; sa predispuna la reflectie si sa propuna directii de dezvoltare. Asadar: cum si de ce? Reportaje, interviuri, analize, recursul la arhive, totul.
Un volum despre o lume care nu mai poate continua, dar in care, in mod uimitor, copilul narator gaseste forme de rezistenta si iubire, „Tinuturile Joase”, prima carte a Hertei Muller, este de fapt un monument semantic, poetic, inchinat increderii umane. Lectura este grea, iar efectul profund organic.
Am petrecut inca un an la groapa exact ca intr-o poezie de Samuel Beckett, ne-am bucurat zgomotos ca am scapat de 2012 si ca, iata, a venit 2013. Un an nou care – ne mintim frumos? – va fi diferit, adica mai bun, mai plin, asa cum ar fi trebuit sa fie 2012 dupa 2011, 2011 dupa 2010, 2010 dupa 2009.
Douazeci si sapte de texte au fost publicate, pana acum, in cadrul rubricii „Recomandarile Dela0.ro”. Acesta este al 28-lea si ultimul din 2012. S-au strans, s-ar zice, suficiente in urma pentru a face loc lucrurilor viitoare. In definitiv, e un exercitiu de selectie, despre ce pastram pentru a construi mai departe.
Brusc a inceput sa ninga, dupa ploi torentiale decise sa faca pasul. Si mai brusc, USL-ul a castigat alegerile parlamentare, cu un procent ce aminteste de anii FSN-ului. Totul s-a petrecut aproape chirurgical. Urmeaza trei luni de iarna si alti ani de struto-camila. Ne adaptam?
Am mers pe urmele celui mai tanar deputat postdecembrist – Adrian Mocanu – care a candidat pentru un nou mandat din partea USL. A facut-o in colegiul 2 din Buzau, solicitand votul a 27 de comune. La capatul unei zile in care am patinat intre ploaie si ninsoare, despre Mocanu am aflat mai putine decat despre Romania.
V-ar putea parea fara noima titlul acesta, dar el este de fapt o invitatie la rafinarea spiritului de observatie. In noianul de fapte, unele enervante, cronofage sau irelevante, exista mereu acel detaliu care fixeaza borne si naste semnificatii. Acel detaliu fara de care zilele chiar ar parea total lipsite de sens.
Crescut intr-o casa cu poezie, un adolescent timid si ipohondru a deschis usa catre spectaculosul si monstruosul existentei, cautand claritate, simplitate si vehementa, ca intr-o hieroglifa japoneza. Peste ani, de aici s-a nascut poetul Vlad Moldovan.
Cel mai important eveniment al saptamanii trecute – targul de carte Gaudeamus – a readus in prim-plan cartile si lectura, impingand la periferie campania electorala in curs, discutiile goale de la televizor si chiar finalul acesta de toamna, in trecerea sa muta spre clocotitoarea iarna.
