Muzica foarte usoara vrea sa ii faca pe fraieri la buzunare, distrandu-i dupa mintea lor. Nivelul versurilor a coborat deci nu pana la, ci sub intelectul unui copil de gradinita. Iar autorii acestor cacaturi de duzina trec drept artisti. Au bani si fac si mai multi bani. Lumea ii cumpara. Ce proasta e, asadar, lumea.
Cand ne-am apucat, in primavara anului trecut, sa documentam un dosar de presa despre migratia romaneasca in Portugalia, alaturi de o jurnalista de la cotidianul lusitan Publico, numai la premii nu ne statea gandul. Si totusi, intre roadele unei munci care ne-a facut sa traversam continentul, si-a facut acum loc si Premiul.
La inceput de iunie ne intrebam care e mecanismul pe care il declanseaza in noi muzica, in ce consta acel declic care ne face deodata visatori si romantici si care e premisa acelei vraje ce rupe plasa cotidianului si face transferul catre o lume noua, mai buna, mai fericita - o lume a fredonatului.
Una dintre cele mai vechi recomandari in arta teatrului suna cam asa: ca spectatorii sa va manance din palma, inghititi sabii, scuipati foc, contorsionati-va trupul intr-un anumit fel, pe scurt, faceti ceva imposibil, ceva de neuitat, chiar de la inceputul spectacolului. Oricarui tanar actor care aplica asta i se garanta succesul.
E fara indoiala subiectul saptamanii, ba chiar al lunii, anului, deceniului si, de ce nu?, al tranzitiei noastre incalcite in ghemul politic, economic si social care s-a tot rostogolit dupa Revolutie. In miezul scandalului de proportii legat de taierile ilegale de lemn sta decantata esenta coruptiei romanesti din toate zilele.
S-au implinit la sfarsitul saptamanii trecute saptezeci de ani de la capitularea Germaniei naziste si, in consecinta, sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Sa nu uitam ca, in ciuda tuturor intamplarilor mai putin fericite care i-au traversat, acestia au fost cei mai putin belicosi ani din istoria continentului.
Cazul Gheorghe Nichita, mare primar si jude de Iasi, confirma inca o data - de parca mai era nevoie! - ca traim intr-o tara de sefuleti si de ghiti pristanda care pupa in bot si papa tot. Mai mult, o legatura intima cu interlopii arunca un pic de lumina peste administratia locala de la noi. Jalnica simbioza!
A fost una dintre tarile cele mai greu incercate de recesiunea care a lovit economiile mondiale in 2008. Lucrurile ajunsesera atat de jos incat parea sigur ca si Spaniei ii va fi rezervata soarta Greciei. Nu i-a fost. Am vazut chiar la fata locului o parte dintre motivele pentru care lucrurile au stat asa si nu altfel.
