Probabil ca v-a trecut prin fata ochilor – chiar si in fuga butonarii telecomenzii – isteria generata de moartea si ingroparea Marioarei Zavoranu, un nou non-subiect care a dat iar masura nivelului la care s-a scufundat lumea romaneasca. E exact ca in bancul ala cu instalatorul si ucenicul care ii cara geanta.
Zace in fiecare reflexul de a gasi justificari pentru orice “mica” smecherie proprie. Pornirea asta individuala si-a evidentiat inca o data statutul de psihologie publica odata cu seria de controale ale Antifraudei fiscale la “micii” comercianti. Seria a dat masura – “mica” si ea – a felului in care ne raportam la schimbarea Romaniei.
Am scris, nu de putine ori, pe Dela0.ro despre binefacerile literaturii, dar e nevoie sa reiteram: nimic nu deschide lumi si minti mai abitir decat o carte bine scrisa. E meritul fiecarui scriitor in parte ca putem percepe, intelege si, in final, accepta faptul ca universul e nelimitat, inclusiv cultural, si tocmai in asta consta farmecul lui.
Corupti am trimis la inchisoare, corupti se vor naste iar, politicieni am demis pentru neadevar, politicieni vor minti din nou. Si va mai trece o primavara peste aceste lumesti vini, dar pana atunci sa o sarbatorim pe asta. In spiritul finalului de martie, va anuntam ca evenimentul saptamanii este ca s-au intors berzele.
Colegul (de breasla si spatiu virtual) si prietenul (de pahar si alte momente sensibile) Horia Ghibutiu bifeaza o premiera in media autohtona: isi publica o „carte pe blog”, adica o selectie de texte clasic reunite intr-un volum electronic. Nu miroase a hartie tiparita, dar are in rest toate calitatile cuvantului care ramane, nu trece.
S-ar putea spune, chiar cu riscul redundantei, ca tara noastra-i tara noastra si este asa cum este. De pilda, cati oameni ati auzit ca isi doreau caderea regimului ceausisto-comunist din ratiuni morale? Ei bine, nu: cetatenii, intr-o majoritate absoluta, voiau televiziune si banane. Iar, de Sarbatori, TV si citrice.
Exista oameni care cu greu invata sa traiasca singuri, la fel cum exista cei carora le e imposibil sa coabiteze. Si mai exista inca doua categorii: cei care trec prin grele singuratati revelatoare inaintea gasirii echilibrului si cei care isi pierd echilibrul atunci cand se trezesc scosi din confortul iluziei unei relatii.
Daca acceptam cu seninatate, ba chiar cu omeneasca intelegere, ca pretul intrarii la puscarie a lui Dan Voiculescu a fost ramanerea in libertate a Elenei Udrea, cu toata reteaua de coruptie construita in ani si ani sub bugetele imense date spre gestiune si spoliere Doamnei, atunci ne meritam cumva soarta.
Saptamana aceasta cea mai adecvata recomandare ar fi reflectia in marginea concluziei lui Edmund Leach, un antropolog britanic, interpret al cunoscutului Claude Levi-Strauss: „departe de a sta la baza unei societati sanatoase, familia, cu secretele ei rusinoase, e sursa tuturor nemultumirilor noastre”.
Greu de crezut ca, la capatul unei saptamani marcate de larma scandalului intern Udrea-SRI, o desfasurare externa de evenimente e capabila sa ia caimacul in seria lucrurilor demne de a fi retinute. Si totusi se intampla: dezvaluirile globale din afacerea HSBC deschid cutia unor secrete financiare colosale. Romania nu-i ferita.
