Cine a mai pomenit sa ramai neutru, sa nu alegi tabere, sa nu tii cu unii sau cu altii, sa nu iei partea cuiva, sa nu aderi, sa nu lupti cu unii impotriva celorlalti si apoi invers? Aici nu ti se permite sa ramai neutru si sa iti vezi de treaba ta. Din contra, esti somat la fiecare colt: alege-ti tabara cat mai repede.
O auto-ironie: acest inceput contine un loc comun pentru ca este scris de Oana Dan, avand ca fundal sonor linistea unei nopti de duminica, sparta de cate un motociclist de tip daredevil. O ipoteza: locul comun este acela ca oamenii fug de ei insisi si se ascund de ei insisi. Realitatea: cumva, stiati deja asta.
Exista, de-a lungul unei vieti, acele putine intalniri esentiale care te marcheaza si te slefuiesc, de care amintea si Ion Vianu intr-un interviu recent pentru Dela0.ro. Cum ii recunosti, insa, de la prima intalnire, pe acei oameni care iti apar in cale uneori doar pentru a te duce fie si cativa pasi mai departe?
Exact cand te simti mai sigur pe tine si crezi ca, in sfarsit, viata merge dupa un tipar daca nu armonios, atunci cel putin corect si calm, ei bine, exact atunci intervine cate o turbulenta. Momentul este la fel de neasteptat ca in calatoriile cu avionul, doar ca aici, in viata reala, nu e nimeni sa te avertizeze inainte.
Se intampla in aceasta tara, despre care se crede ca are tot ce ii trebuie sa ii fie bine, ca politicul atinge cele mai nebanuite cotloane, nu pentru a le trata, ci – din contra – pentru a le infesta. Am identificat problema la care ne uitam orwellian, dar inca nu avem solutii. Discutia ne priveste, insa, pe toti.
E o vreme a deciziilor si o vreme a contemplarii lumii, o vreme in care ne uitam in trecut sau proiectam viitorul. In care cochetam, contemplam, vrem, speram. Pentru noi, a venit vremea prezentului, in care nu mai lasam clipa sa ne fuga, ci o prindem cu un bold, ca pe un gandac in insectar.
In trecut iti pareau un fel de Eldorado, dar astazi acele contexte la care odata ravneai nu sunt decat niste insule pe care nu mai vrei sa ajungi. De ce sa alegi sa nu mai iei parte la anumite expeditii? Motivul sa fie inconstanta naturii umane sau maturitatea deciziei de a nu te mai inscrie in anumite lupte?
O vorba ce a facut cariera in afara contextului in care a fost spusa – anume ca exista o stare de incremenire in proiect caracteristica romanilor – este cum nu se poate mai actuala astazi. Fara sa mai dam vina pe altii sau pe epoca, poate e timpul sa ne intrebam daca nu cumva cel mai mare dusman al nostru suntem chiar noi.
Umbra presedintelui Traian Basescu inca ne urmareste, dupa inflacararea isterica a romanilor din vara anului trecut, cand chestiunea referendumului a divizat o tara. E vremea ca simptomelor sa le urmeze diagnosticul. Seria publicistica Dela0.ro - Adevarul continua cu "lunga vara fierbinte" vazuta prin ochii specialistilor.
Maturizarea, care in cele mai multe cazuri coincide cu plecatul de acasa, cu ritualul parasirii casei parintilor, este cel mai adesea si inceputul dezradacinarii. Sau, macar, a constientizarii sentimentului. Apoi, pe masura ce trec anii si prapastiile cresc, devine din ce in ce mai greu sa te simti acasa.
