Andrei Crăciun
In orasul Mizil, facut celebru pe vremuri de scrierile lui Ion Luca Caragiale si Geo Bogza, un grup incearca sa schimbe ceva din viata comunitatii locale de romi. Eforturile se lovesc insa de indiferenta, ba chiar de aversiunea autoritatilor mizilene. Amestecul de ironie si suprarealism e intact, dupa decenii si chiar secole, la Mizil.
Zace in fiecare reflexul de a gasi justificari pentru orice “mica” smecherie proprie. Pornirea asta individuala si-a evidentiat inca o data statutul de psihologie publica odata cu seria de controale ale Antifraudei fiscale la “micii” comercianti. Seria a dat masura – “mica” si ea – a felului in care ne raportam la schimbarea Romaniei.
Am scris, nu de putine ori, pe Dela0.ro despre binefacerile literaturii, dar e nevoie sa reiteram: nimic nu deschide lumi si minti mai abitir decat o carte bine scrisa. E meritul fiecarui scriitor in parte ca putem percepe, intelege si, in final, accepta faptul ca universul e nelimitat, inclusiv cultural, si tocmai in asta consta farmecul lui.
140.000 de copii au parasit in ultimii cinci ani studiile aferente claselor I-VIII. Rata de abandon e printre cele mai mari din UE. O rezolvare exista. Identificata de expertii in educatie, e aprobata metodologic chiar in legile invatamantului. Fara vointa politica, insa, nimic nu poate impiedica 76 de copii sa abandoneze in fiecare zi scoala.
Corupti am trimis la inchisoare, corupti se vor naste iar, politicieni am demis pentru neadevar, politicieni vor minti din nou. Si va mai trece o primavara peste aceste lumesti vini, dar pana atunci sa o sarbatorim pe asta. In spiritul finalului de martie, va anuntam ca evenimentul saptamanii este ca s-au intors berzele.
Colegul (de breasla si spatiu virtual) si prietenul (de pahar si alte momente sensibile) Horia Ghibutiu bifeaza o premiera in media autohtona: isi publica o „carte pe blog”, adica o selectie de texte clasic reunite intr-un volum electronic. Nu miroase a hartie tiparita, dar are in rest toate calitatile cuvantului care ramane, nu trece.
S-ar putea spune, chiar cu riscul redundantei, ca tara noastra-i tara noastra si este asa cum este. De pilda, cati oameni ati auzit ca isi doreau caderea regimului ceausisto-comunist din ratiuni morale? Ei bine, nu: cetatenii, intr-o majoritate absoluta, voiau televiziune si banane. Iar, de Sarbatori, TV si citrice.
Daca acceptam cu seninatate, ba chiar cu omeneasca intelegere, ca pretul intrarii la puscarie a lui Dan Voiculescu a fost ramanerea in libertate a Elenei Udrea, cu toata reteaua de coruptie construita in ani si ani sub bugetele imense date spre gestiune si spoliere Doamnei, atunci ne meritam cumva soarta.
Saptamana aceasta cea mai adecvata recomandare ar fi reflectia in marginea concluziei lui Edmund Leach, un antropolog britanic, interpret al cunoscutului Claude Levi-Strauss: „departe de a sta la baza unei societati sanatoase, familia, cu secretele ei rusinoase, e sursa tuturor nemultumirilor noastre”.
Greu de crezut ca, la capatul unei saptamani marcate de larma scandalului intern Udrea-SRI, o desfasurare externa de evenimente e capabila sa ia caimacul in seria lucrurilor demne de a fi retinute. Si totusi se intampla: dezvaluirile globale din afacerea HSBC deschid cutia unor secrete financiare colosale. Romania nu-i ferita.
